Marion Jones, viaţa de după dopaj

Cinci titluri olimpice şterse cu buretele. Şase luni petrecute în spatele gratiilor după interminabile interogatorii şi şedinţe de judecată. Oprobiul public şi mânia coechipierelor care şi-au pierdut la rândul lor medaliile câştigate în 2000, la Sydney, în probele de ştafetă. După toate acestea Marion Jones este în continuare un star. Nu al atletismului ci al baschetului.

La 34 de ani i s-a oferit o a doua şansă. Deocamdată este doar una dintre rezervele echipei Tulsa Shock din WNBA, liga profesionistă femină nord-americană, şi nu a evoluat decât câteva minute în primul său meci de baschet după mai bine de un deceniu. Şi poate va încălzi şi în continuare banca de rezerve. Dar la finalul meciului a fost cea mai intervievată jucătoare. Faptul că o fostă condamnată şi o fostă olimpiană încearcă revenirea în sportul profesionist atrage ca un magnet.

Coperţile revistelor „Vogue" şi „Sports Illustrated" par acum atât de departe la fel ca şi gloria pe care şi-a câştigat-o pe pista cărămizie. Jones va trebui să lupte acum de două ori mai mult, pe două terenuri. Cel de baschet, acolo unde jocul s-a schimbat foarte mult de când a câştigat, în 1994, titlul universitar cu North Carolina şi cel al vieţii publice, acolo unde va trebui să demonstreze că există viaţă şi după un asemenea scandal de dopaj.

Şi drumul va fi unul anevoios. Este într-o echipă mică, într-un oraş mic şi într-o ligă care la aceste vremuri de criză atrage foarte puţin atenţia în comparaţie cu puternicele competiţii masculine. Totuşi, Shock au vândut toate biletele la acest meci, peste 7.000 şi chiar preşedintele ligii a asistat la meci special pentru a o vedea pe Marion Jones. Semn că potenţialul său de star încă nu a pălit.

Căderea de pe culmile gloriei sportive în abis ar fi putut ucide spiritul oricărui om. Câte exemple nu sunt de sportivi care, chiar fără să fie implicaţi într-un asemenea scandal, cedează şi apucă pe căi mai dramatice decât câteva injecţii cu steroizi. Jones însă a luptat şi a ales de această dată calea cea dreaptă. A muncit cot la cot cu debutantele care la 20 de ani visează la o carieră strălucitoare. Şi ce exemplu mai bun pot avea acestea decât o sportivă, care la 34 de ani le poate explica, din propria experienţă, atât ceea ce este bine să faci, cât şi ceea ce nu este bine. 

Jones a făcut primul pas către reabilitare şi cu toate că nu va mai ajunge niciodată să câştige o medalie olimpică cu siguranţă îşi va câştiga respectul tuturor. Şi va contribui la ridicarea unei echipe prin simplul fapt că numele Marion Jones are în continuare o rezonanţă în sport. Una care tinde să devină din nou pozitivă. 

"Căderea de pe culmile gloriei sportive în abis ar fi putut ucide spiritul oricărui om. Jones însă a luptat, a ales de această dată calea cea dreaptă şi a dovedit că numele său poate avea în continuare o rezonanţă pozitivă."