Lucian Bute, campion mondial la box: „Vreau să fac meciul de retragere în România!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Impresionat de atmosfera de la Bucureşti, „Mister KO“ anunţă că doreşte să-şi încheie cariera de boxer profesionist într-o gală organizată în ţară.

E omul momentului în România, dar a rămas la fel de modest ca atunci când era doar un tânăr boxer care tocmai realizase că doar o carieră la profesionişti îi poate aduce o viaţă mai bună. Lucian Bute rămâne un om simplu, care râde şi plânge cu aceeaşi uşurinţă cu care dislocă fălcile adversarilor în ringul de box. La numărul 100 al rubricii „Momentul Adevărului", singurul interviu pe teme sportive care rezistă pe piaţă, campionul categoriei supermijlocie, versiunea IBF, dezvăluie, în premieră, o sumedenie de lucruri pe care lumea nu le ştie despre el.

„Adevărul": De la „Pelicanul" la „Mister KO" e distanţă mare?

Lucian Bute: Oho. Ca de la Pechea la Montreal. „Pelicanul" eram când m-am apucat de box, un puştan înăltuţ şi subţirel. „Mister KO" mi-au zis canadienii pentru că termin meciurile înainte de termen. Nu poţi compara momentele, am impresia că vin din lumi diferite. 

Ce a fost mai dificil, începutul la amatori sau debutul la profesionişti?

La profesionişti. Când m-am apucat de box la 14 ani nu ştiam dacă o să ajung sau nu ceva. Când am trecut la profesionişti, la 22 de ani, n-aveam voie să dau greş. Era unica mea şansă pentru a trăi mai bine. Ca amator, căştigam, la un moment dat, în jur de 1.000 de euro pe lună, dar nu puteam să-mi fac un viitor cu banii ăştia, mai ales că nu ştiam cât timp îi voi lua.

"La nivelul la care sunt eu nu pot face mai mult de trei meciuri pe an. E istovitor şi greu de recuperat organismul după perioade lungi de pregătire.''

Cum a fost începutul la Montreal?

Greu, foarte greu. Eram totuşi un copil, nu ştiam nicio limbă străină, nu ştiam nimic. Doar să dau şi să primesc pumni. Pe vremea aia mai şi luam, acum m-am specializat pe dat. Prima iarnă la Montreal a fost criminală. Stăteam într-o cămăruţă închiriată, n-aveam maşină şi trebuia să merg pe jos la sală. Alergam dimineaţa la şase jumate pe minus 25 de grade, mi se lipeau nările de frig. Noaptea când mă băgam în pat mă uitam la un afiş cu Lenox Lewis, pe care îl aveam pe perete şi mă gândeam, dacă o să ajung şi eu vreodată să fac ceva în box.

Lucian Bute (dreapta) devine un taur furios în ring  Foto: agerpres



Primul meci ţi-l aminteşti?

Normal. Era în noiembrie 2003, am boxat cu un american, Mohamed, parcă aşa îl chema. L-am făcut KO în repriza a doua. Meciul trebuia să aibă doar patru reprize, aşa e la începători.

image

"La Bucureşti, pentru prima dată a fost în sală tot neamul Bute. Părinţi, toate cele patru surori, unchi, nepoţi, mătuşi, toată lumea. Pentru ei n-aveam voie să nu înving.''

Dar ultimul?

Ultimul îl trăiesc şi acum, la trei zile după ce s-a terminat. A fost fantastic. Nu spun vorbe mari, dar chiar a fost extraordinar. Nu voi uita niciodată meciul de la Bucureşti.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult?

Atmosfera şi căldura oamenilor. De când am intrat în ţară, la data de 24 iunie, şi până acum. Şi organizarea a fost aproape perfectă. Mi-a plăcut că sala a fost arhiplină şi am simţit lumea aproape de ring, zgomotul, încurajările, totul era pentru mine.

Chiar niciun punct negativ?

Un pic cam cald în sală. Aerul condiţionat parcă nu şi-a făcut datoria. Simţeam valul de căldură pe ring, dar m-am gândit că în aceleaşi condiţii luptă şi Mendy.

A fost francezul un adversar facil?

Să ştii că până să-l pun jos m-a cam zgândărit. În repriza a doua, m-a gâdilat şi pe la ficat. Omul era foarte ciolănos. Am avut însă şansa să-l prind descoperit şi l-am taxat. N-ai voie să ierţi în ring.

Te-a deranjat faptul că sala a fluierat-o pe Elena Udrea?

Recunosc că a fost un moment nepotrivit. Eu nu fac campanie nimănui, dar doamna Udrea a zis că face gala şi a făcut-o. Pentru mine e o femeie de cuvânt.

Ţi-ar fi plăcut să boxezi pe un stadion?

Sincer, nu. Mi-ar fi plăcut să fie o sală ceva mai mare, deoarece sunt sigur că s-ar fi umplut. Pe un stadion de fotbal nu sunt condiţii foarte bune pentru organizarea unui meci de box. Nici pentru spectatori, nici pentru sportivi.

"A fost o onoare imensă pentru mine să fiu susţinut de personalităţi ca Hagi, Nadia, Năstase, Ţiriac, Piţurcă, Mutu, dar ţin să mulţumesc tuturor românilor pentru sprijin.''

29 de meciuri la profesionişti are Bute, toate câştigate. 24 dintre ele au fost prin KO.

„Am câştigat mult  peste ce visam"

Cum e Lucian Bute în 2011 faţă de cum era în 2007, când ai devenit campion?

Am crescut mult din toate punctele de vedere. Sunt mai matur, mai tehnic, mai experimentat, am încredere în mine, dar şi 3-4 kilograme de muşchi puse pe corp.

Te antrenezi la fel?

Ca atitudine şi seriozitate, da. Dacă m-aş eschiva de la pregătire, m-aş păcăli pe mine. Mă antrenez mult şi apoi analizez ce am făcut la antrenament.

Urmăreşti şi alte meciuri de box?

Foarte mult. Eu am învăţat boxul şi de la TV, văd multe meciuri, înregistrez lovituri, încerc să le copiez, le repet, dacă nu-mi ies, le discut cu antrenorul. Nu există zi în care să nu văd cel puţin un meci de box.

Cât slăbeşti la un meci?

Între 200 şi 300 de grame pe repriză. Foarte importantă în box e hidratarea. Mulţi boxeri cedează în ultimele reprize pentru că nu s-au hidratat şi n-au avut alimentaţia corectă în timpul pregătirii. La mine totul e calculat şi ţinut sub control în cele mai mici detalii. De aceea, nu fac cantonamente fără nutriţionist şi fără preparator. Sunt oameni pe care eu îi plătesc din banii mei, dar ţin foarte mult să-i am alături.

Apropo de bani, eşti mulţumit de ce ai câştigat?

Mulţumesc lui Dumnezeu, da. Am realizat mult peste ce visam, dar nu sunt ipocrit să spun că nu mi-ar plăcea să am o bursă de 20 de milioane de dolari la un meci. În box, gloria şi banii sunt legate. Cu cât te baţi pe bani mai mulţi cu atât eşti mai celebru.

Ţi-ai făcut aşa un plan, cât ai vrea să mai boxezi?

Dacă mă menţin la nivelul acesta, pe la 35 de ani, adică în 2015 o să mă las. Şi, o spun în premieră, o să-mi fac meciul de retragere în România, să am lumea, familia, prietenii, pe toţi alături. Ţi-am zis că gala de sâmbătă mi-a rămas în suflet. A fost totul extrem de emoţionant. Eu aşa sunt mai mămos. Îmi venea să plâng la imn, mi-au dat lacrimile, când am îmbrăcat echipamentul tricolor, iar când lumea a început să strige „Bute! Bute!" mi s-a făcut pielea de găină. Cu un pumn cred că spărgeam un zid, aşa eram de încărcat.

"Voi fi duminică la Piatra Neamţ, la Supercupa României. Merg la meci ca să le ţin pumnii celor de la Oţelul. Sper să înscrie cât mai multe goluri în poarta Stelei.''

Există oameni care te acuză că te baţi cu adversari slabi?

Cred că am discutat asta de zeci de ori. Nu-mi aleg eu adversarii, sunt multe lucruri la mijloc care nu ţin de mine. Mă bat cu orice în acest moment, dar nu pot să mă duc să le zic eu alora că le accept toate condiţiile numai să vină să se bată cu mine. Până la urmă sunt şi eu campion mondial de vreo patru ani. Îmi doresc o unificare de centuri, îmi doresc să mă bat în SUA, dar nu pot să mă vând pe 2 lei doar că aşa vor alţii, care poate au doar o mediatizare mai bună.

Te supără afirmaţiile lui Leonard Doroftei?

E păcat de ceea ce spune. El a fost un campion, iar eu am ajuns la Interbox şi pentru că el a fost bun acolo. M­am obişnuit însă cu răutăţile astea şi n-am să-i mai răspund niciodată. Eu aş fi fericit ca după ce mă voi lăsa de box, un alt român să vină la Montreal să continue ce am făcut noi, Doroftei, Diaconu, eu, Jojo Dan. Aş fi cel mai mulţumit şi garantez că la niciun meci de-al lui n-aş lipsi din colţul ringului. În fiecare victorie ar fi un pic şi din trecutul meu. Dorin e supărat aiurea pe situaţie. El a boxat în alte vremuri, e bizar să faci comparaţii între ce a trăit el şi ce trăiesc eu.

Eşti conştient că la un moment dat poate veni şi o înfrângere?

Absolut, dar marii campioni trebuie să ştie să-şi revină. Eu la viaţa mea am luat şi bătaie, am fost şi dezavantajat, n-aş coborî din rai în iad, dar, deocamdată, nu e cazul să mă gândesc la asta. Eu mă consider pe o pantă ascendentă şi încă n-am făcut cel mai bun meci al meu.

Va deveni canadian

Lucian Bute va avea dublă cetăţenie, română şi canadiană. El este deja rezident peste Ocean şi a primit, de curând, actele necesare depunerii jurământului pentru obţinerea paşaportului canadian.

„O dată am fost şi eu făcut KO!"

Pe „Mister KO" l-a pus cineva vreodată la podea?

Un rus, la amatori. Pierdusem primele reprize, mai pe bune, mai cu arbitri, iar în ultima m-am aruncat pe el şi m-a prins descoperit. Am muşcat podeaua.

Unde doare mai tare, la bărbie sau în ficat?

În box se spune că din barbă mai zâmbeşti, dar din burtă niciodată. La ficat e cel mai rău. Nu mai poţi respira. În bărbie simţi că-ţi tremură imaginea, dar dacă strângi din dinţi îţi revii.

"Mie nu mi-a spart nimeni faţa până acum. Am mai luat pumni, o dată mi-a dat sângele pe nas, dar nu am avut plăgi deschise. N-am ajuns niciodată la spital sau pe mâna medicilor.''

E greu să slăbeşti?

Groaznic! Cântarul e prima probă de caracter. Este ruşinos să nu treci acest hop, e ca şi cum n-ai avea grijă de munca ta, ca şi cum n-ai avea respect faţă de meserie, de fani, de tot ce e în jurul tău.

De ce preferi să slăbeşti brusc în loc să o faci treptat?

Pentru că după ce dau kilogramele jos dintr-o dată, organismul e pregătit să absoarbă rapid. După cântar, eu iau cam patru kilograme, dar mă simt puternic şi cu multă vitalitate.

Ce contează cel mai mult în box?

După mine, cred că luciditatea. Forţă avem toţi, că de aceea suntem boxeri, nu cred că forţa face diferenţa, ci capacitatea de concentrare, de anticipare a mişcărilor adversarului. Eu am mai spus-o, boxul e un şah cu mănuşi, nu e nici pe departe bătaie pură. Când eram la amatori făceam des greşeala de a mă năpusti pe adversar, voiam să-l bat repede. În pregătiri ţinea tactica, dar la meciuri oficiale pierdeam. Am reuşit să corectez asta, destul de târziu, cu ajutorul unui psiholog.

În ring, e bine să-ţi urăşti adversarul?

Nu. Nu putem vorbi de ură. Ura îţi întunecă mintea. Şi până la urmă noi suntem adversari în sportul pe care ni l-am ales. În afara ringului, ne respectăm foarte mult.

Cele zece preferinţe ale lui Lucian Bute

- Actorul: Tom Cruise
- Actriţa: Jessica Alba
- Formaţia: U2
- Mâncarea: Sarmale făcute de mama
- Băutura: Vinul roze de Pechea
- Îmbrăcămintea: Casual
- Maşina: Audi
- Oraşul: New York
- Loc de vacanţă: Caraibe
- Sportul, în afara boxului: Fotbal

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite