Irina Deleanu, campioana de la ritmică

Născută în aceeaşi zi cu Nadia Comăneci, Irina Deleanu a ales să reprezinte România în competiţiile internaţionale într-o ramură puţin mai complicată a gimnasticii, cea în care se pot face acrobaţii cu obiecte în mână. Cea mai mare realizare a bucureştencei a fost medalia de bronz pe care a obţinut-o la Campionatele Mondiale din Belgia, din 1992.

La 34 de ani, pe care i-a împlinit luna aceasta, şi mamă a doi copii, Irina Deleanu este la fel de suplă şi mereu surâzătoare de parcă ar fi încă pe covorul de competiţie.

N-are timp liber deoarece, după ce s-a lăsat de sportul care i-a adus atâta succes, gimnastica ritmică, s-a implicat în dezvoltarea lui în România.

Astfel, din 2003, de când s-a înfiinţat Federaţia Română de Gimnastică Ritmică, ea a fost aleasă preşedinta acestui for, a continuat să dăruiască din experienţa ei micilor gimnaste de la clubul Olimpia, când sunt competiţii se află în juriu, iar din această toamnă a fost cooptată în Comitetul Tehnic al Uniunii Europene de Gimnastică.

„Mereu trebuie să plec de undeva şi să ajung în altă parte. Dacă nu sunt la federaţie, sunt la sală la Izvorani, dacă nu sunt la Izvorani, sunt la grădiniţa Ioanid, unde lucrez cu fetiţe la gimnastica ritmică de întreţinere, dacă nu sunt la Ioanid, sunt la piaţă. Nu mai pun la socoteală weekendurile cu competiţii naţionale sau internaţionale, şedinţe la Uniunea Europeană sau Campionatele Mondiale sau Europene când plec din ţară", mărturiseşte dintr-o suflare Irina.

Încearcă să-şi facă datoria aşa cum trebuie pe fiecare segment în care este implicată. Până acum a reuşit să le mulţumească pe toate. În afară de programul care implică viaţa profesională, fosta gimnastă are şi doi copii acasă, care îi cer atenţie. „Sigur că îmi este foarte greu.

Cel mai mult regret că nu am timp să stau mai mult cu ei şi pierd momente importante din evoluţia lor, dar nici casnică nu aş putea fi şi nici să am un serviciu de dragul de a-l avea, fără să-mi placă. Mă implic cu tot sufletul în tot ceea ce fac, iar toate lucrurile enumerate mai sus sunt în strânsă legătură şi formează întreaga mea activitate extrafamilială", mai spune Irina.

A reuşit să combine atât de bine cele două părţi ale vieţii sale, personale şi profesionale, încât acum se contopesc. „Iubesc foarte mult copiii. Gimnastele mele fac parte din viaţa mea, sunt prietene cu copiii mei, David şi, mai nou, cu Antonia, deci sunt familia mea", spune cu acelaşi zâmbet cu care ne-a fermecat în urmă cu mai bine de 15 ani în exerciţiile sale elegante.

„Fac Nadia"

Povestea gimnastei Irina Deleanu începe în urmă cu aproape trei decenii, când la vârsta de 5 ani a fost dusă la sala de gimnastică. „Făceam cumpăna prin casă, stăteam foarte mult în cap, iar dacă mama mă întreba ce fac, eu îi răspundeam «Fac Nadia!»", povesteşte fosta campioană, care este născută în aceeaşi zi cu „Zeiţa de la Montreal". O vreme a frecventat şi baletul, însă i s-a părut prea plictisitor.

„Noroc că am nimerit la un club de gimnastică ritmică, unde ritmul era mai antrenant, mai atrăgător cu toate corzile, cercurile şi mingile. Nu cred că aş fi fost talentată la gimnastica artistică deoarece eu sunt şi foarte înaltă", adaugă Irina, care a învăţat primele reguli ale noului sport din viaţa ei la clubul Triumf, deschizătoare de drumuri fiindu-i antrenoarea Doina Firică.

Chiar dacă nu i-a fost uşor, Irina a reuşit să înveţe toate secretele obiectelor pe care trebuia „să le dreseze" pe covorul de competiţie.

Autocaracterizându-se ca fiind tenace, perseverentă, tipicară, organizată, exigentă în primul rând cu sine şi mai apoi cu ceilalţi, fostei gimnaste îi plac lucrurile făcute bine cap-coadă, iar atunci când crede în ceva, se dedică cu tot sufletul pentru atingerea obiectivului respectiv.

„Înarmată" cu toate aceste calităţi, mica gimnastă ne-a dăruit un spectacol elegant în toate competiţiile în care a participat. A fost campioană naţională absolută de senioare, a câştigat două medalii de aur şi titluri de campioană balcanică de senioare, în 1990, la Ploieşti şi în 1992, la Atena.

La Cupa Mondială pentru senioare de la Bruxelles şi la Europenele de la Goteborg a cucerit două medalii de bronz, la panglică şi la minge. La Europenele de la Stuttgart, din 1992, s-a clasat pe locul patru la individual compus; la Campionatele Mondiale de la Bruxelles, din acelaşi an, a cucerit medalia de bronz la exerciţiul cu coardă, calificându-se în toate cele patru finale pe obiecte.

„Bineînţeles că cea mai dragă medalie este cea obţinută la Mondialele de la Bruxelles, din anul 1992, la coardă. Nu am avut un obiect preferat, le-am iubit pe toate, aşa cum o mamă îşi iubeşte toţi copiii", adaugă Irina.

S-a retras la 18 ani, deşi şi-ar fi dorit să mai continue, dar politica federaţiei de a face loc noii generaţii a împiedicat-o .

"Apoi mi-am terminat liceul şi am intrat la A.N.E.F.S în Bucureşti. M-am măritat în anul I de facultate, iar în anul al doilea mi s-a împlinit visul de a deveni mămică: mămica lui David", mărturiseşte campioana de ritmică.

Vrea un loc în top 10 la Londra 2012

După ce a devenit preşedinte al FRGR, Irina Deleanu a încercat pe toate căile ca România să revină printre puterile gimnasticii ritmice mondiale. Într-o primă fază nu a vrut să dea curs invitaţiilor la competiţiile importante de peste hotare decât atunci când vom fi bine pregătiţi. Iar străduinţele sale a dat într-un sfârşit roade.

„La nivel de junioare suntem printre primele opt în Europa, atât la nivel de ţară, cât şi individual prin Alexandra Piscupescu care a obţinut locul 6 la Campionatul European de la Torino din 2008. La nivel de senioare nu stăm prea bine, însă avem o generaţie de tinere junioare cu vârste cuprinse între 13 şi 15 ani care corespund din toate punctele de vedere privind marea performanţă. Un podium la Londra ar fi un vis prea frumos, dar o calificare în primele zece cred că se poate", spune plină de speranţă Irina.

Un eveniment cu numele ei: Cupa „Irina Deleanu"

Cupa „Irina Deleanu" este prima competiţie de gimnastică ritmică din România înscrisă în calendarul oficial al federaţiei internaţionale. Zeci de gimnaste din întreaga lume se adună în fiecare an, la Bucureşti, pentru a se întrece într-una dintre cele mai prestigioase competiţii de gimnastică ritmică.

„Ne aflăm deja la a IX-a ediţie şi ne-am bucurat de la an la an de o participare din ce în ce mai largă. Anul acesta au participat 19 ţări, dintre care Rusia, Ucraina, Italia, Belgia, Canada, USA sau Australia. Ca în fiecare an, România a avut reprezentante de seamă", se mândreşte multipla campioană la gimnastică ritmică.

Ediţia din 2009 a fost câştigată atât la seniori, cât şi la juniori de două gimnaste din ţara noastră. Astfel, la seniori s-a impus Irina Lalciu, în timp ce la junioare a triumfat Alexandra Piscupescu.

Carte de vizită

Data şi locul naşterii: 12 noiembrie 1975, Bucureşti
Înălţime: 178 de centimetri

Palmares:

-Multiplă campioană naţională, medalie de bronz la coardă, la Campionatele Mondiale din Belgia, din 1992, locul 6 la individual compus la Jocurile Olimpice de la Barcelona.
-S-a retras din activitate în 1993.
-A fost aleasă preşedinta Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică.
-Este antrenoare la clubul Olimpia din Bucureşti.
-A fost aleasă în comitetul Tehnic al Uniunii Europene de Gimnastică.
-Predă gimnastică ritmică la o grădiniţă privată.
-Are doi copii, David (14 ani) şi Antonia (1 an).