Elisabeta Lipă : „Generaţia actuală are o sănătate şubredă“

Celebra canotoare Elisabeta Lipă afirmă că sportul şcolar e la fel de important ca matematica. Campioana olimpică Elisabeta Lipă crede că autorităţile renunţă prea uşor la orele de sport din şcoală, iar părinţii inconştienţi nu-şi duc odraslele să facă educaţie fizică.

Adevărul: Cum a fost începutul carierei dumneavoastră în sport?

Elisabeta Lipă: Am făcut sport de mică, chiar din clasele primare. În liceu am făcut baschet. Apoi, într-o zi, antrenoarea Liliana Pavel de la Clubul Olimpia din Bucureşti a selecţionat 50 de fete de la noi din liceu, printre care şi eu. Din cele 50 am rămas în final doar eu.

Nu pot să spun că de mică am visat să devin o mare canotoare. Pe atunci nici nu ştiam ce înseamnă această disciplină. Dar probabil că fiecare dintre noi are un noroc, la un moment dat, norocul meu a fost să mă afirm în această disciplină. Am luat-o pas cu pas, la nivel de junior, senior şi apoi campionate mondiale.

Prima participare la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles, SUA mi-a dat titlul de campioană olimpică. Ulterior m-am transferat la Clubul Dinamo.

Cum era sportul privit atunci?

La acea vreme sportul era foarte important şi era şi obligatoriu. Toată lumea făcea mişcare, toţi copiii aveau ore de sport pe care le făceau, în afară de joaca noastră de bătutul mingii.

Abia aşteptam competiţiile la nivel de şcoală, tot timpul eram angrenaţi în activităţi sportive. Probabil şi din cauză că nu erau atâtea mijloace de informare ca acum. Trebuie să facem mişcare măcar pentru sănătate şi apoi, dacă vrem, pentru performanţă.

 Cum aţi califica perioada pe care o traversăm acum?

Elisabeta Lipă afirmă că elevii din ziua de astăzi  nu mai au când să facă sport   Foto: Elena Crăescu

A fast-food-ului, sedentarismului şi a izolării în faţa calculatorului. Dacă ne uităm în statisticile Ministerului Sănătăţii, vedem că obezitatea afectează toate palierele de vârstă, de la bebeluşi la oameni maturi. Ceea ce se întâmplă cu copiii noştri e foarte îngrijorător, în primul rând părinţii trebuie să îşi dea odraslele la sport.

Părinţii au senzaţia că cine ştie ce li se întâmplă copiilor, că îi nenoroceşte sportul. Dar nu îşi dau seama că nu trebuie să facă neapărat sport de performanţă dar trebuie să facă obligatoriu mişcare. Obligaţia profesorului este să îi îndrume, iar cea a părinţilor este să îi sprijine.

Se poate vorbi de o evoluţie a sportului în şcoli sau a celui de performanţă?

Din păcate este vorba despre o involuţie,  un regres din ce în ce mai mare.

Se discută despre reducerea orelor de sport din liceu. Ce părere aveţi de această măsură?

Înainte erau trei ore de sport, dar de fapt copiii se duceau doar la două. Acum că reduc de la două la una, cine ştie dacă o să meargă şi la ora aceea.

Cele două ore extracurriculare sună bine, dar nu o să se întâmple. De exemplu băiatul meu este clasa a cincea şi are ore de la 14 până la 18-18.30. El când să mai facă orele suplimentare?

Eu oricum îl pregătesc, a trecut prin diferite sporturi şi s-a oprit acum la tenis. Ar trebui să vedem şi noi copiii angrenaţi în activităţi, competiţii sportive care pot fi organizate pentru ei. Cine o să controleze cele două ore? Nimeni.

Va afecta această hotărâre sănătatea elevilor?

Sigur că da. Dacă şcolarul se va mişca doar o dată pe săptămână şi va ridica în fiecare zi o geantă de zece kilograme cum văd zilnic elevii spre şcoală, va fi o problemă.

Chiar nu înţeleg de ce se renunţă cu atâta uşurinţă la sport. Sportul este ca şi celelalte materii. Aşa cum este importantă matematica, şi sportul are beneficiile lui dacă este făcut cum trebuie, bineînţeles. 

De ce suferă societatea românească în ceea ce priveşte sportul?

De lipsa de educaţie. Soluţiile sunt multe, noi sportivii de performanţă propunem de ani buni, dar nu ne ascultă nimeni. Generaţia asta are o sănătate şubredă. Trebuie să îi dăm cezarului ce e al cezarului. Trebuie să îi acordăm importanţa cuvenită. Sportul nu contează nici unu la sută, nu se află pe lista de priorităţi a Guvernului. El merge aşa din inerţie.

CV de campioană

1964- se naşte în localitatea Siret, judeţul Suceava

Studii

2000 – absolvă Facultatea de Educaţiei Fizică şi Sport, Universitatea din Bacău
2004 – master în educaţie fizică şi sport, Universitatea “Spiru Haret” din Bucureşti

Jocuri Olimpice

1984, medalie de aur la dublu vâsle, la Olimpiada de la Los Angeles SUA
1988 medalie de argint la dublu vâsle şi medalie de bronz la patru vâsle, Olimpiada de la Seul, Coreea de Sud
1992 – medalie de aur la simplu vâsle şi medalie de argint la dublu vâsle, Olimpiada de la Barcelona, Spania
1996 – medalie de aur la  8+1 vâsle la Olimpiada din Atlanta, SUA
2000, medalie de aur la 8+1 vâsle, Olimpiada de la Sidney, Australia

 Campionate Mondiale

Dublu vâsle - nouă medalii de argint (1983, 1985, 1986, 1987, 1989, 1991, 1994 şi 2003)
Simplu vâsle - o medalie de aur (1989) şi o medalie de argint (1991)
Patru vâsle - o medalie de bronz (1982) 8+1 vâsle - o medalie de bronz în 1984
Campionate Naţionale: A fost de 25 de ori campioană naţională

Premii şi distincţii

2004 Ordinul Naţional Steaua României
2001 Premiu pentru contribuţia in dezvoltarea mişcării olimpice din partea Comitetului Olimpic European
2000 Premiul pentru canotoarea secolului XX acordat de Federaţia Internaţională de Canotaj, cu Medalia “Thomas Keller”, cea mai înaltă distincţie
1995- Maestru Emerit al Sportului
1982- Maestru al sportului şi Maestru Emerit