Două titluri inegalabile

Davidescu este singurul antrenor român care a câştigat cel mai râvnit trofeu european intercluburi la baschet, chiar în două rânduri: 1977 şi 1980 Ajuns la 77 de ani, Lonciu Davidescu

Davidescu este singurul antrenor român care a câştigat cel mai râvnit trofeu european intercluburi la baschet, chiar în două rânduri: 1977 şi 1980

Ajuns la 77 de ani, Lonciu Davidescu este o enciclopedie de baschet şi încă îşi împărtăşeşte vastele sale cunoştinţe pe tot cuprinsul globului.

Provine din generaţia de pionierat a baschetului românesc. O generaţie care juca baschet în aer liber, pe o zgură care devenea impracticabilă la primii stropi de ploaie.

"Am copilărit în Bariera Vergului. Eram o gaşcă de copii care căutau lucruri mai trăsnite. Am văzut la Lacul Tei că se juca un joc curios pe un teren cu zgură roşie. Jucătorii fugeau şi aruncau o minge într-un cerc cu plasă pescărească. Ni s-a părut ceva mişto şi complet deosebit.

Ne-am întors acasă de la scăldat şi aveam în cap ideea că şi noi vom juca baschet", povesteşte cum s-a îndrăgostit de acest sport cel care avea să ajungă cu
Maccabi Tel Aviv pe culmile Europei.

"Gaşca din Vergu avea o firmă onorabilă: ce se hotăra se executa. Aveam în patrimoniul colectiv o masă de ping-pong pe care am dobândit-o în condiţii care nu pot fi publicate. Am studiat datele tehnice pentru construirea panoului.

Am tăiat masa după indicaţii şi am cerut ajutorul tatălui fraţilor Teleguţă (membri de bază ai găştii), care era administrator al spitalului din Bariera Vergului. Dânsul ne-a confecţionat coşul şi ne-a fixat panoul pe un perete în curtea spitalului", deapănă amintiri, cu aer de Creangă, profesorul Davidescu.

Din Vergului la Maccabi

Din acea gaşcă nebună din Bariera Vergului s-a născut mai târziu o echipă, Metalul 23 August, dublă campioană naţională în anii '50. Profesorul Davidescu avea să părăsească ţara în 1962, ajungând în Israel, unde şi-a început cariera de antrenorat.

Mai întâi la o echipă din liga a doua, "acolo unde primeam salariu exact cât să-mi plătesc chiria camerei unde stăteam". În paralel, Lonciu Davidescu a participat în calitate de lector la mai multe conferinţe, fiind remarcat la una dintre ele de către conducerea clubului Hapoel Haifa, echipă pe care a dus-o două sezoane la rând printre primele trei din Israel. "A fost paşaportul meu către Maccabi", spune Davidescu. A fost o perioadă în care baschetul a cunoscut investiţii masive în Israel, iar ideile sale inovative au atras atenţia celor de la Maccabi.

A fost adus la legendara echipă în anul 1977 şi a contribuit în acel an şi în 1980 la câştigarea Cupei Campionilor Europeni, alături de antrenorul principal de atunci, Ralph Klein.

Sprijină baschetul românesc

Deşi este un specialist recunoscut în întreaga lume, chiar şi în NBA, experienţele lui Lonciu Davidescu în România au fost rare şi pe intervale scurte de timp. A antrenat echipa de fete de la Târgovişte pentru un sezon, a fost chemat să antreneze noua echipă a Stelei din 2000, dar a plecat dezamăgit de conducerea clubului încă dinainte de începerea sezonului şi a fost invitat rar la clinici pentru antrenori.

Totuşi, ori de câte ori are ocazia, ajută cu sfaturi, voluntar, tinerii antrenori din baschetul românesc. Dintr-o astfel de postură îl va susţine în sezonul următor şi pe Cătălin Tănase la BC Târgovişte, o echipă care are planuri mari în sezonul viitor al campionatului naţional feminin.

"Deşi nu are nicio relaţie contractuală cu noi, ne va ajuta cu sfaturi. Aşa cum a scos antrenori pe bandă în Israel, aşa trebuie să fie şi la noi, iar Cătălin este unul dintre preferaţii lui", ne-a declarat managerul târgoviştenilor, Gabriel Boriga, despre profesorul Davidescu.

Am văzut la Lacul Tei că se juca un joc curios pe un teren cu zgură roşie. Jucătorii fugeau şi aruncau o minge într-un cerc cu plasă pescărească. Ni s-a părut ceva mişto şi complet deosebit. Ne-am întors acasă de la scăldat şi aveam în cap ideea că şi noi vom juca baschet.
Lonciu Davidescu, profesor