VIDEO Episodul 2 Dinamo a vrut să o blocheze pe Nadia
0
În 1975, Comăneci a devenit campioană europeană absolută la Skien, deşi iniţial clubul din „Ştefan cel Mare“ trăsese sforile ca ea să nu fie inclusă în lotul României.
„Adevărul" vă prezintă timp de zece zile povestea Nadiei Comăneci, cea care a schimbat istoria gimnasticii, obţinând prima notă de 10 la Jocurile Olimpice. După ce ieri aţi aflat cum a ajuns Nadia la Şcoala Sportivă din Oneşti, astăzi povestea continuă cu ascensiunea campioanei, care a fost la un pas să fie blocată în drumul ei spre glorie de către Dinamo. S-a întâmplat în 1975, la Campionatul European din Norvegia. Serialul despre Nadia se va termina la 12 noiembrie, atunci când cea mai cunoscută sportivă din România va împlini 50 de ani.
Rezultatele obţinute de Nadia, începând cu anul 1972, la „grădiniţa" din Oneşti i-au pus pe gânduri pe antrenorii sovietici şi germani. Deşi iniţial au considerat că performanţele româncelor sunt oarecum întâmplătoare, sovieticii au adoptat rapid acelaşi sistem de antrenament folosit de soţii Karolyi. „Germanii, care întotdeauna au fost mai studioşi şi mai metodici, au început să-i mituiască pe diverşi membri ai Guvernului ca să fie lăsaţi să asiste la antrenamentele noastre.
Nemţii aduceau camere video în sala de gimnastică şi ne înregistrau antrenamentele, iar noi ne distram. Îi chemam pe copii lângă mine şi le spuneam în şoaptă bancuri, iar ei râdeau. Nemţii credeau că este un ritual special, dar noi nu făceam decât să vorbim nimicuri. Ulterior, am văzut că germanii au copiat acelaşi obicei la concursuri. Diferenţa e că pe ei nu-i prindea", a povestit Bela Karolyi.
„Grădiniţa" din Oneşti avea duşmani puternici
Profunda schimbare din gimnastică s-a produs la Campionatul European de la Skien, în 1975. „Vinovată"? Nadia Comăneci. Drumul ei spre Norvegia n-a fost însă unul simplu. Se afirmase la ediţiile din 1973 şi 1974 ale Cupei Prieteniei, precum şi la „Turneul Campioanelor" de la Londra, disputat în aprilie 1975, dar, cu toate acestea, Nadia a fost în mare pericol să nu ajungă la Skien.
A declarat-o acelaşi Bela Karolyi: „Aveam o grămadă de duşmani în ţară. Celelalte cluburi din România ne urmăriseră afirmându-ne în gimnastică şi erau hotărâte să încerce să ne distrugă. Cel mai feroce adversar al nostru era Dinamo, clubul poliţiei secrete din România. Acolo existau putere politică şi bani, iar asta însemna că puteam fi distruşi dacă ne împotriveam lor". În acest context potrivnic echipei din Oneşti, Federaţia Română de Gimnastică anunţa în luna mai a anului 1975 că, la Campionatul European din Norvegia, România va fi reprezentată doar de trei gimnaste de la Dinamo.
Două sportive pentru un loc de rezervă
Clubul din Oneşti a luat „foc". După intervenţii la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, de care aparţinea şcoala din Oneşti, s-a reuşit suplimentarea lotului naţional cu încă un loc. Însă doar pentru o rezervă. Bela Karolyi a fost pus în faţa unei dileme: pe cine să aleagă din echipa lui? „O micuţă gimnastă, Teodora Ungureanu, era cea mai bună din club şi m-am gândit că ea trebuie să meargă.
Mai erau totuşi şi alte talente şi mai era, bineînţeles, şi Nadia, care devenise din ce în ce mai bună", a povestit antrenorul. Pentru a nu exista discuţii, el a decis să organizeze o selecţie. Din nefericire pentru ea, Ungureanu s-a îmbolnăvit chiar atunci. A concurat cu febră, iar problemele de sănătate au împiedicat-o să-şi facă exerciţiile aşa cum dorea. Nadia, în schimb, a avut cele mai bune evoluţii. Şi astfel, prin talentul şi sârguinţa ei, dar şi cu puţin noroc, şi-a câştigat dreptul de a merge la Europene.
Bela Karolyi a făcut scandal la Europene
O bătălie fusese câştigată, însă „războiul" era departe de a se fi încheiat. Înainte de concurs, Karolyi a aflat că Nadia va fi rezervă, iar dinamovistele Alina Goreac şi Anca Grigoraş, medaliate la ediţia anterioară a competiţiei, se vor bate cu sovieticele şi nemţoaicele. Nervos, antrenorul a mers la organizatori şi le-a cerut ca Nadia să fie acceptată în concurs, făcând scandal şi agăţându-se de faptul că RDG-ul înscrisese patru gimnaste şi nicio rezervă. „De ce germanii sunt favorizaţi?", a strigat Bela Karolyi. Şi cum nimeni n-a reuşit să găsească o explicaţie logică, Nadia a fost acceptată. „Organizatorii erau îngrijoraţi. Eu şi Ellen Berger (n.r. - antrenoarea RDG) cream o confruntare internaţională. Au hotărât că, întrucât făcuseră o greşeală cu echipa germană, vor permite României să mai aibă o concurentă", a dezvăluit acesta.
Patru medalii de aur şi una de argint la CE!
Europenele de la Skien au fost la picioarele Nadiei. Locul 1 la individual compus, sărituri, paralele şi bârnă şi locul 2 la sol! Acesta a fost bilanţul copilei din Oneşti. Până la ea, nicio altă gimnastă atât de neexperimentată nu mai reuşise aşa ceva. Nadia avea să explice în cartea lui Ioan Chirilă secretul succesului: „N-am avut emoţii. Antrenorul nostru ne-a spus de multe ori că între un concurs judeţean şi Jocurile Olimpice nu trebuie să fie nicio diferenţă. Şi mi-a mai zis că e imposibil să pierd pentru că arbitrelor şi publicului le plac întotdeauna lucrurile noi. Iar în exerciţiile mele erau lucruri inedite".
Întrebată dacă şi-a dat seama că a obţinut o mare performanţă, micuţa gimnastă n-a stat prea mult să se gândească: „În concurs n-ai timp să te gândeşti la nimic, iar după concurs pici jos de somn!". La finalul competiţiei din Norvegia, rusoaica Ludmila Turişceva, care domina gimnastica mondială, a mers şi a felicitat-o pe micuţa gimnastă din România. Simţea că vremea ei trecuse şi cununa cu lauri va trece la altcineva. Peste un an urmau Jocurile Olimpice de la Montreal, unde Nadia avea să dea gimnasticii altă dimensiune.
"Victoria Nadiei mi s-a părut logică. Ea a depus multă muncă şi un efort zilnic echivalent cu schiatul a 50-60 km.''
Bela Karolyi antrenor
Primul aur pentru gimnastica românească
Ar fi greşit să se creadă că până la afirmarea Nadiei, în deceniul opt al secolului trecut, România nu a existat în gimnastică, la feminin. Prima performanţă la Campionatul Mondial, dar şi singura, se înregistrase în 1958, când echipa compusă din Elena Dobrovolschi-Niculescu, Atanasia Ionescu, Sonia Iovan, Emilia Liţă, Ileana Petroşanu şi Elena Leuşteanu a ocupat locul 3. La Europenele din 1957, de la Bucureşti, fetele noastre câştigaseră patru medalii de argint şi două de bronz. Iar ele aveau să ocupe alte locuri pe podium şi în 1959, şi în 1973, însă niciodată nu se câştigase vreun titlu. La feminin, până la Nadia şi colegele sale, gimnastica era dominată de sportivele din URSS, RDG şi Cehoslovacia.
Date importante pentru Nadia
- 8 iunie 1973 - La Naţionalele de la Cluj, gimnastele de la Şcoala Sportivă din Oneşti au câştigat la toate categoriile!
- 11 august 1973 - Desfăşurată la Gera (RDG), a doua ediţie a Cupei Prieteniei a fost dominată categoric de Nadia
- 6 august 1974 - Cupa Prieteniei se desfăşoară la Phenian, în RDP Coreeană. La antrenamente, Nadia suferă o luxaţie a metatarsienelor la piciorul stâng! I se face o injecţie cu novocaină, însă ea leşină... a ratat solul, implicit individual compusul, dar a participat deşi şchiopăta la celelalte aparate, unde a obţinut cele mai bune note din concurs: 9,55 la sărituri şi la paralele, 9,40 la bârnă.
- 12 aprilie 1975 - Participarea la „Turneul Campioanelor" de la Londra s-a încheiat cu un mare succes. Cu toate că a fost sâcâită de o gripă, timp de trei săptămâni, iar antrenamentele le-a reluat cu nicio săptămână înainte de concurs, Nadia a ocupat primul loc la individual compus. Ea a executat atunci, în premieră mondială, la paralele, un subsalt cu o întoarcere de 360 de grade.
Românii o cunoşteau mult prea puţin
Nadia era un copil cuminte şi sfios Foto: arhivă personală
Nadia nu a avut parte de mediatizarea de care se bucură astăzi campionii. Un moment amuzant s-a petrecut în 1975, când a revenit de la Londra, după ce câştigase Turneul Campioanelor. Reporteri şi fotoreporteri aşteptau sosirea ei acasă, la Otopeni. Lumea era nerăbdătoare. Momentul e redat de Ioan Chirilă în cartea pe care i-a dedicat-o gimnastei: „Apare Nadia, urmată de Karolyi.
Cei mai mulţi nu înregistrează faptul. Nu aplaudă nimeni. Se aud şuşoteli şi unii şoptesc ciudat. «Dar de ce nu vine Nadia?» Nimeni nu-şi poate închipui că fetiţa sfioasă din faţa lor e Nadia Comăneci. E un moment destul de jenant, cum se întâmplă uneori în sălile de concert, când publicul tace neştiind că «poemul simfonic» s-a terminat".
A dat autograf pe poza lui Ilie Năstase
Un alt episod interesant se petrecuse chiar în capitala Angliei. La ieşirea din „Empire Poll", mai mulţi copii i-au cerut autografe Nadiei. Un adolescent a rugat-o să semneze pe o fotografie. Era poza lui Ilie Năstase, la acea vreme cel mai bun sportiv al României şi, totodată, unul dintre eroii turneului de tenis de la Wimbledon. Nadia a ezitat un pic, gândind: „Cum să stric o fotografie?" Englezul a insistat, aproape conducându-i mâna, iar Nadia a semnat, „cu o anume strângere de inimă, pe pieptul celui mai mare sportiv al vremii", după cum a povestit Ioan Chirilă.
Îi plăcea puiul la ceaun
Ca orice gimnastă, Nadia avea un meniu bine stabilit, puţin bogat în grăsimi. De câte ori scăpa din cantonament, ea dădea însă iama în bucate. Mâncarea preferată? Pui la ceaun, preparat de mama celei mai bune prietene ale ei din Oneşti.
Se încarcă comentariile...
