Civilizaţia sportului: Înjurătura pe stadioane

Toamna aceasta este a fotbalului ca popularitate (UEFA Champions League şi Europa League) chiar dacă handbalistele noastre au câştigat Cupa Mondială iar boxerul Lucian Bute va lupta din nou pentru o centură mondială.

Într-o perioadă în care Europa caută să-şi stabilească o identitate în jurul unui set de valori comune, nimic nu contribuie mai mult la atingerea acestei năzuinţe decât dragostea pentru fotbal. Valorile promovate de fotbal reprezintă o forţă puternică în sprijinul integrării sociale şi al educaţiei civice.

Cu toate acestea, pe măsură ce fotbalul capătă trăsături din ce în ce mai comerciale şi este adesea privit  (cel puţin de către unii) doar ca pe o altă „afacere", este cu atât mai important să nu pierdem din vedere  acele caracteristici care fac, de la bun început, ca acest sport să fie atât de atractiv.

Fotbalul rămâne cel mai popular sport  din România. În fiecare săptămână, profesioniştii acestui joc sunt urmăriţi în direct. Pentru a păstra o bună imagine a acestui joc, conducătorii (patronii, finanţatorii, acţionarii) cluburilor noastre trebuie să renunţe la „înjurături".
Popoarele civilizate din Apusul şi din Nordul Europei nu cunosc felul specific al înjurăturii aşa cum se înţelege şi se practică în România.

Locuţiunile  întrebuinţate de către francezi, de către germani sau de către englezi îi par românului copilăroase, naive aşa cum, de  exemplu, pare searbăd gustul limonadei pentru un gâtlej învăţat cu băuturile alcoolice tari. Pentru onoarea noastră naţională, trebuie să se producă o reacţie împotriva acestei degradatoare stări de lucruri din fotbalul românesc. (va urma)