Beijingul ar putea fi ultima Olimpiadă pentru Dan Grecu

Coordonatorul lotului masculin al României nu pare tentat să mai continue activitatea până la J.O. de la Londra, de peste patru ani După o carieră impresionantă ca sportiv şi antrenor,

Coordonatorul lotului masculin al României nu pare tentat să mai continue activitatea până la J.O. de la Londra, de peste patru ani

După o carieră impresionantă ca sportiv şi antrenor, Dan Grecu rămâne un simbol al sportului românesc.

Primul gimnast român medaliat olimpic, la Montreal, în 1976, nu ştie însă cât de mult va mai continua cu antrenoratul. La 58 de ani neîmpliniţi, Grecu resimte oboseala anilor petrecuţi în sala de gimnastică.
Trage cu toate puterile să facă performanţă şi la Beijing.

După care, nu este convins că va mai merge şi la următoarele Jocuri Olimpice. "Am pregătit bine această ultimă Olimpiadă, de unde sper în primul rând un rezultat bun în concursul pe echipe. Bineînţeles că şi la individual am aşteptări mari, iar Drăgulescu, Şelariu ori Koczi sunt sportivi ce pot obţine clasări pe podium",
acestea fiind speranţele antrenorului lotului naţional la întrecerile ce vor începe pe 8 august la Beijing.

El nu ştie însă dacă bucuria unei Olimpiade o va mai simţi şi peste patru ani. "Sincer să fiu nu ştiu dacă Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, mă vor prinde tot în postura de antrenor al lotului masculin. Nu ştiu cât mă mai ţin puterile şi vreau să am şi eu parte de mai multă linişte. Voi continua să pregătesc băieţii până în 2010, după care am să mă gândesc serios dacă voi mai putea să continui până în 2012", spune Grecu.

A adunat regrete olimpice

Tip sentimental, Dan Grecu nu poate trece prea uşor peste anumite momente în care a văzut în faţa ochilor titlul olimpic.

Aflat în postura de gimnast, tânărul de 26 de ani obţinea în 1976 prima medalie din istoria gimnasticii masculine româneşti. "Acolo am luat locul 6 cu echipa şi m-am calificat în trei finale, paralele, sărituri şi inele.

Din păcate la proba mea de suflet, inele, nu am putut obtine decât medalia de bronz, deoarece, după o ruptură de biceps, apărută la individual compus, am participat la finale, după administrarea unei injecţii anestezice permise, evident, la jumătate din posibilităţile mele. Am fost dezamăgit şi chiar am vrut să renunţ la activitatea competiţională", îşi aminteşte antrenorul.

Nici ca antrenor, Grecu nu a fost ferit de momente în care a rămas încremenit de ratările sportivilor săi, care în mod normal nu aveau cum să rateze medalia de aur. "Ţin minte că la Jocurile Olimpice de la Sydney am scăpat printre degete două medalii de aur.

Marius Urzică a ezitat la cal cu mânere şi s-a ales doar cu medalia de argint, în timp ce la sărituri Drăgulescu a gafat incredibil şi abia a cucerit medalia de bronz, într-o probă în care pornea clar favorit", spune cu năduf antrenorul.

S-a retras după J.O. de la Moscova

Retragerea din activitatea sportivă a făcut-o la 30 de ani. Jocurile Olimpice de la Moscova au fost ultimele la care Dan Grecu a participat din postura de sportiv de performanţă. "Cu părere de rău am decis să închei activitatea sportivă după întrecerea olimpică de la Moscova. Arătasem tot ceea ce puteam să arăt ca sportiv", îşi aduce aminte Grecu.

Cum gimnastica îi acaparase practic cea mai mare parte a vieţii, el nu a putut să se despartă de acest fenomen. Aşa că s-a orientat foarte rapid spre o carieră de antrenor, în care s-a ocupat de lotul masculin al ţării noastre. Iar rezultatele au fost unele de excepţie. Sportivi ca Marian Drăgulescu ori Marius Urzică se umpleau de medalii la întrecerile continentale, mondiale sau olimpice, sub îndrumarea lui Dan Grecu.

A fost între viaţă şi moarte

Primăvara anului 1997 a însemnat momentul de cumpănă din viaţa celebrului antrenor. În preajma Sărbătorilor Pascale, Dan Grecu a suferit o toxiinfecţie alimentară. La început se părea că nu este nimic grav, dar cu timpul starea sănătăţii sale s-a agravat.

A fost internat la spitalul din Reşiţa, unde a stat de pe 20 aprilie până pe 15 iunie. La un moment dat, doctorii au crezut că este vorba de o simplă apendicită, dar până să facă constatarea bolii, pacientul avea tensiunea aproape inexistentă.

"Miraţi că mai sunt conştient, la tensiunea 3 pe care o aveam în acel moment, doctorii mă tot întrebau ce simt. După aceea, am simţit că pic şi nu îmi mai amintesc nimic", spune Grecu. Au urmat momente dificile, când s-a pus problema transportării lui la spitalul din Timişoara, ori la Bucureşti.

Soţia sa, Elena, nu a vrut cu niciun chip ca antrenorul să fie deplasat de la spitalul din Reşiţa şi s-a dovedit că nu a greşit. Dan Grecu şi-a revenit ulterior şi până la urmă şi-a reluat activitatea acolo unde i-a plăcut cel mai mult: în sala de gimnastică.

Pentru mine, doctorul Stan care m-a îngrijit în momentele critice este ca un al doilea părinte. Datorită lui pot spune că m-am născut a doua oară
Dan Grecu,
antrenor lot naţional masculin

Dan Grecu

Născut la 28 septembrie 1950.

Localitatea Bucureşti.

Funcţii - Vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică, arbitru internaţional, antrenor coordonator al lotului olimpic masculin al României.

Rezultate ca gimnast

1972 - 1980, campion naţional, multiplu campion balcanic.

1973 - Argint la inele la Campionatele europene de la Grenoble (prima din istoria gimnasticii masculine româneşti).

1974 - Aur la inele la Campionatele Mondiale de la Varna (prima din istoria gimnasticii româneşti).

1975 - Aur la inele la Campionatele Europene de la Berna.

1976 - Medalie de Bronz la inele la Jocurile Olimpice de la Montreal.

1979 - Medalie de argint la inele la Campionatele Mondiale de la ForthWorth.

Atras de nepoţica Ania

În afara sălii de gimnastică, Dan Grecu este un om care îşi împarte timpul între familie, soţia Elena, coregrafie la lotul naţional, cei doi copii, Bogdan şi Simona, şi hobby-urile caracteristice oricărui om obişnuit. În plus alocă mult timp şi nepoţelei Ania (foto), cu care nu ezită să petreacă ore în şir la joacă. Atunci când prinde timp, Grecu încinge şi o partidă de tenis ori biliard cu prietenii.

3.000 de lei pentru prima medalie

În 1973, la Campionatele Europene de la Grenoble, Dan Grecu cucerea prima sa medalie la o competiţie importantă. Gimnastul de 23 de ani obţinea atunci argintul la inele, probă ce avea să se dovedească a fi cea forte pentru el, de-a lungul carierei. Recompensa pentru medalia obţinută a fost una excelentă pentru acele vremuri.

"Ţin minte că am primit 3.000 de lei. O sumă bună, dacă ţinem cont că pe acea vreme câştigam 1.700 de lei ca sergent major în Ministerul de Interne", povesteşte Dan Grecu. În zilele noastre, gimnastele din lotul naţional (foto) câştigă sume incomparabil mai mari.