„Banii se duc, medaliile rămân!“

Majoritatea halterofililor români, deşi provin din familii sărace, spun la unison că gloria este mult mai importantă decât latura strict financiară şi susţin că vor munci în continuare cu gândul doar la performanţă. Întorşi de la Europene cu o salbă de 10 medalii, campionii se gândesc deja la Mondialele din toamnă, când speră să repete performanţele de la Kazan.

Un sport care ne-a adus 11 medalii olimpice (2 de aur, 6 de argint şi 3 de bronz) de-a lungul anilor, halterele menţin ştacheta ridicată şi după Revoluţie. De altfel, halterele ne-au adus deja anul acesta 10 medalii, mai mult decât orice ramură sportivă. Evoluţia de la Europenele din Rusia i-a luat prin surpindere chiar şi pe protagonişti. „Ne bazam sigur pe trei medalii de bronz şi speram la maximum opt, dar uite că a ieşit mai bine", ne-a declarat antrenorul Petre Becheru.

Deşi are o situaţie financiară precară şi este nevoit să locuiască într-o cocioabă sărăcăcioasă la marginea Bucureştiului, Marius Gîscan (22 de ani) spune că nu banii sunt lucru care îl motivează să facă acest sport foarte dur. „Asta este situaţia, viaţa merge înainte. Banii se duc, medaliile rămân. Eu mă gândesc doar cum să fac sport cât mai bine. Aş vrea să practic halterele şi până la 40 de ani dacă mă ţin oasele pentru că îmi place", spune Gîscan, medaliat cu aur la stilul aruncat.

Campionul continental crede că se poate autodepăşi la Mondialele de la Paris din toamnă. „La Europene am ridicat 162 de kilograme la aruncat şi reuşesc frecvent să ridic 170 de kilograme în antrenamente, deci potenţial există", afirmă Marius Gîscan, care a mai adăugat că se roagă de fiecare dată când intră pe planşa de concurs.

Lotul de haltere va intra acum într-o mini-vacanţă, dar pregătirile se vor relua peste două săptămâni. „Facem o «pauză de feţe» cum îmi place mie să spun. I-am înnebunit non-stop, câte 24 de ore pe zi, în ultima perioadă şi cred că li s-a acrit de mine", glumeşte tehnicianul Peter Becheru.

Vedetele, menajate pentru Mondiale

Înteresant este că rezultatele de excepţie realizate de tricolori la Europenele de la Kazan s-au realizat în absenţa unor sportivi titraţi precum Valeriu Calancea (campion mondial), Ninel Miculescu (campion european) şi Roxana Cocoş (bronz la total la CE 2010). Dacă vor fi apţi din punct de vedere medical, ei vor participa însă la CM de la Paris din luna noiembrie. „Nu i-am forţat pentru că este dificil să atingi două vârfuri de formă pe an. Ei au mai luat oricum medalii şi trebuia să-i verificăm şi pe cei tineri să vedem pe ce ne putem baza în perspectiva Jocurilor Olimpice", a punctat antrenorul Petre Becheru.

Recompense

- Marius Gîscan  7.000 lei
- Alexandru Roşu  8.400 lei
- Florin Croitoru  9.800 lei
- Antoniu Buci  12.600 lei
- Răzvan Martin  16.800 lei

Sportivii ridică peste o tonă la antrenamente

Petre Becheru explică sistemul de pregătire   Foto: Marian Vilău

Campion olimpic în 1984 la Los Angeles, antrenorului lotului olimpic Petre Becheru ne-a explicat cum decurge o şedinţă de pregătire normală cu elevii săi. Zilnic se fac două antrenamente, cel de seară fiind mai crescut în intensitate şi durată. „Începem cu pregătire specifică la stilul smus, apoi trecem la cel aruncat iar pe urmă facem o pauză de 10 minute. După aceea repetăm ce nu a mers bine la primul procedeu şi deja apare o stare de excitaţie la sportivi. Nu îi mai poţi trimite în cameră când sunt deja cu muşchii înfierbântaţi la maximum, de aceea continuăm cu greutăţile până se ajunge la vreo trei ore de antrenament şi ei nu mai au energie“, ne-a dezvăluit Petre Becheru.

Protejaţi de accidentări

La antrenament, sportivii ridică astfel fiecare în parte peste o tonă. Exerciţiile nu se fac totuşi cu greutăţi foarte mari tocmai pentru a îi feri de accidentări. „Atunci când vin după accidentări sau revin la lot în ianuarie după două luni de pauză, greutăţile sunt cam la jumătate din ceea ce ridicăm în concursurile oficiale. În mod regulat, sportivii folosesc între 70 şi 95 la sută din greutatea pe care o ridică la competiţii“, a punctat tehnicianul.

Carnea, element obligatoriu în nutriţie

Pentru ca halterofilii să dezvolte forţă, hrana acestora trebuie să fie compusă din alimente cu cât mai multe proteine. Se consumă astfel multă carne şi ouă. „Avem nevoie de multă carne de vită şi piept de pui şi ocazional un muşchiuleţ suculent de porc. Deşi nu prea o fac, ideal ar fi ca la fiecare masă sportivii să mănânce până la 350 de grame de carne”, a subliniat Petre Becheru.