Andreea Răducan, fostă gimnastă: „Nu regret deloc ce mi s-a întâmplat la Sydney“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ajunsă la 27 de ani, fosta sportivă admite că episodul petrecut la Olimpiada din 2000 i-a schimbat viaţa, ajutând-o să-şi depăşească limitele, aşa cum nu ar fi bănuit niciodată.

Numele de Andreea Răducan nu mai are nevoie de prezentare. Acesta te duce direct în urmă cu 11 ani, la Jocurile Olimpice de la Sydney, când toată lumea îşi dorea să o cunoască pe cea căreia i se luase cea mai strălucitoare dintre toate medaliile din gimnastică: aurul de la individual compus. Acum, când totul a rămas doar o amintire, fosta campioană olimpică împreună cu echipa, ajunsă la 27 de ani, a acceptat să vorbească despre trecut, prezent şi viitor.

„Adevărul": Cum priveşti momentul Sydney după 11 ani?

Andreea Răducan: Ca pe o experienţă de neuitat. Un moment important şi o lecţie de viaţă mai puţin frumoasă. Ce mi s-a întâmplat acolo m-a şi ambiţionat, m-a şi călit pentru viaţă. Lucrurile astea le-am învăţat cam devreme şi cam dur. Cred că asta trebuia să mi se întâmple. Dacă nu mi s-ar fi întâmplat asta nu aş fi înţeles ce înseamnă solidaritatea oamenilor. Nu aş fi reuşit nici să văd cât de capabilă sunt să-mi depăşesc limitele. Nu aş fi ajuns nici să scriu o carte! Nu-mi pare rău că s-a întâmplat! Totuşi, nu e uşor să spui: „Am pierdut un titlu olimpic, cea mai râvnită medalie". Singura chestie de care îmi pare rău: ar fi putut să mă lase să fac şi finalele la bârnă şi sol.

Cine crezi că e vinovat?

N-am căutat vinovaţii nici atunci şi nu o fac nici astăzi. Probabil că nu trebuia să spun că mă doare capul, iar doctorul nu trebuia să-mi dea nurofen exact înainte de concurs. Totuşi, consider că această lecţie de viaţă am primit-o mult prea devreme. Până la urmă, am învăţat multe din această experienţă.

Ai mai luat vreodată nurofen de la momentul Sydney?

Cred că este un medicament foarte bun, dar cu siguranţă îi voi găsi întotdeauna înlocuitor!

După Sydney, la revenirea în România, Simona Amânar, care devenise campioana olimpică în urma necazului tau, ţi-a returnat medalia de aur. Până la urmă, medalia a rămas la tine sau la ea?

Din momentul în care medalia mi-a fost retrasă a rămas la Simona, aşa mi se pare şi firesc. Şi, oricum, mie nu-mi lipseşte medalia, ci acel titlu pe care l-am câştigat în finala de la individual compus.

Ai mai primit scrisori de la fani?

În perioada Sydney am primit saci de scrisori şi nu aveam timp să răspund. Primeam la Deva, primeam acasă la ai mei, la TVR, la Federaţie. Nu mă lăsasem de gimnastică şi, din păcate, nu am reuşit să le răspund la toţi. Cel mai des reuşeam să trimit înapoi pozele colecţionarilor care aveau nevoie doar de autograful meu.

De când nu te-ai mai urcat pe bârnă?

M-am urcat de curând, adică acum vreo două luni. Am vrut să simt din nou ceea ce simţeam pe bârnă atunci când concuram. Nu am făcut exerciţii. Bârna a fost aparatul meu preferat şi mi-e dor. Dacă m-aş fi reapucat de gimnastică, la bârnă mi-aş fi revenit cel mai repede. E greu să găseşti o gimnastă completă.

Cu cine mai ţii legătura dintre fostele adversare?

Cu multe dintre ele. Vorbim pe internet foarte mult, dar şi atunci când ne întâlnim pe la concursuri. Cu rusoaicele comunic cel mai mult, căci ele au fost adversarele din coasta noastră. Dar sunt şi foste rivale din SUA sau din Olanda cu care ţin legătura.

Cum e să fii model pentru gimnastele mai mici?

E o mare responsabilitate pentru mine să fiu un model pentru micile gimnaste, dar sunt şi bucuroasă. S-a vehiculat că în ziua de azi mulţi tineri nu au un model. Nu cred că nu au un model, ci cred că sunt influenţaţi de tot balamucul din jur, de învălmăşeala asta de la noi şi prezentă la TV.

Ai trecut prin multe cât ai făcut performanţă. Atunci când vei avea copii, îi vei lăsa să se apuce de gimnastică?

Cu siguranţă, vor face sport. Dacă vor alege sala de gimnastică, eu voi fi alături de ei.

Ce ai schimba în gimnastica feminină?

Codul de punctaj. Mi-aş dori foarte mult să mai putem vedea nota 10.

Cum ai reuşit să te adaptezi stilului de viaţă după ce te-ai lăsat de gimnastică?

A fost o problemă: „Ce fac de acum?". Am mers la Timişoara, că acolo dădusem la facultate. Am început să merg la film cu colegii, să ies în oraş şi cu timpul m-am obişnuit.

Caracterizează următoarele persoane: Nadia Comăneci, Octavian Bellu, Mariana Bitang, Ion Ţiriac, Ioachim Oană.

Toţi aceşti oameni au fost martori la cea mai frumoasă, dar şi cea mai tristă experienţă a mea din cariera de sportivă. Probabil ca niciunul dintre ei nu va putea uita vreodată evenimentul neplăcut de la Sydney, dar sunt convinsă că vor rămâne pentru totdeauna cu cea mai frumoasă imagine, aceea a celor trei gimnaste românce ocupând în întregime un podium olimpic. 

„Ponor şi Izbaşa sunt nişte exemple"

image

Cătălina Ponor e un model pentru colegele ei   Foto: Adevărul



Ce planuri de viitor ai?

Vreau să mă ţin de proiectele mele. Mă refer la cele ale Fundaţiei Olimpice Române, dar şi la  emisiunea „Fabrica de Medalii" de pe Digi Sport. Iar în plan personal îmi doresc să reuşesc să fac o teză de doctorat cât mai bună. Aş vrea sa mă duc cu echipa la Campionatele Mondiale de la Tokyo (n.r. - 7-16 octombrie), pentru că îmi place foarte mult Japonia.

La ce să ne aşteptăm de la Mondiale?

Că de fiecare dată, de la gimnastică aşteptăm medalii. Emoţiile sunt mari pentru că acolo se vor decide calificatele pentru Olimpiada de anul viitor, de la Londra. Cei mai important este să luăm un loc pe podium în finala pe echipe şi cât mai multe medalii în finalele pe aparate.

Deşi a trecut şi prin momente dificile, gimnastica românească a continuat să producă medalii. Care crezi că este secretul?

În România există cu adevărat o şcoală de gimnastică. Avem o tradiţie şi un palmares impresionant obţinut de generaţii la rând. Ar fi şi păcat să pierdem lupta pentru podium.

Cum vezi echipa actuală a României în comparaţie cu tradiţionalele noastre adversare la nivel mondial, Rusia, China sau Statele Unite?

image

Fiecare dintre aceste echipe s-a confruntat cu diverse probleme, cele mai multe legate de accidentări. Din nefericire, aceste probleme nu ne-au ocolit nici pe noi, dar avem o echipă frumoasă, cu gimnaste care au acumulat experienţă, dar şi tinere care îşi doresc să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Ar putea fi combinaţia perfectă pentru încă o medalie în finala pe echipe la acest Mondial din Japonia.

Mai credeai în revenirea Sandrei Izbaşa sau a Cătălinei Ponor?

Revenirea în sala de gimnastică este diferită şi mult mai dificilă decât revenirea într-un alt sport de performanţă. Cu siguranţă, sunt două gimnaste foarte ambiţioase. Presiunea e destul de mare, ele fiind exemple pentru multe dintre colegele lor de echipă.

Ce ai făcut cu banii pe care i-ai câştigat din gimnastică?

În primul rând, să nu vă închipuiţi că au fost prea mulţi. Am încercat să-mi asigur un trai decent: mi-am cumpărat o casă şi o maşină.

Cine este Andreea Răducan în afara lumii gimnasticii? Ce îţi place să faci în timpul liber?

În vacanţă, mă duc să-mi vizitez bunicii, cu care nu prea am putut să petrec foarte mult timp în copilărie. Ei stau la ţară, au o casă, care are şi curte. Îmi place foarte mult acolo. În rest, îmi place să mă duc la cinema, să ies prin oraş cu prietenii sau să mă duc la înot.

Cel mai extravagant lucru pe care l-ai făcut?

Am plecat cu prietena mea, Maria Olaru, în vacanţă, în Cipru, fără să-mi planific acest lucru dinainte. În rest, nu prea fac astfel de lucruri, pentru că sunt un om extrem de calculat, sunt destul de previzibilă.

Când te-ai îndrăgostit prima dată cu adevărat?

După ce m-am lăsat de gimnastică. La 20 de ani.

Cum a fost?

Eu îmi „pierd" capul destul de rar. A fost neobişnuit şi destul de interesant.

" După ce m-am retras, m-am ţinut de şcoală. Am încercat şi lumea presei pentru a fi mai aproape de gimnastică. Deşi vin din lumea sportului, mi-am dat seama că mai am multe de învăţat."

Andreea Răducan

Data şi locul naşterii: 30 septembrie 1983, Bârlad
Carieră:
- 1996 - 20 de medalii în competiţii locale şi regionale.
- 1998 - Campionatele Europene de juniori: locul 4 la individual compus.
- 1999 - Mondialele din China: locul 1 la sol, locul 5 la individual compus.
- 2000 - Jocurile Olimpice Sydney: locul 1 la individual compus (descalificată din cauza testelor pozitive pentru pseudoefedrină). I s-a retras medalia de aur. Aur cu echipa. Locul 2 la sărituri.
- 2001 - Mondialele din Belgia: locul 1 pe echipe; locul 1 la sol şi bârnă, locul 3 la individual compus.
- 2002 - S-a retras din activitate, după Campionatele Mondiale din Ungaria. În prezent este coordonator PR al Fundaţiei Olimpice Române.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite