"Vomitam după primele înghiţituri de mâncare!"

Românul Emanuel Gyeneş, care a terminat pe locul 9 în clasamentul debutanţilor în Raliul Dakar şi pe 46 la general, povesteşte despre aventura sa incredibilă în deşertul african

Românul Emanuel Gyeneş, care a terminat pe locul 9 în clasamentul debutanţilor în Raliul Dakar şi pe 46 la general, povesteşte despre aventura sa incredibilă în deşertul african

Participant la Raliul Dakar, Emanuel Gyeneş a reuşit cea mai bună performanţă realizată de un român în istoria participărilor la această competiţie. Rezultatul este unul excelent pentru sătmăreanul de 22 de ani care şi-a atins obiectivul propus înainte de start: terminarea traseului şi clasarea între primii 50 de competitori.

Însă, pentru el, întrecerea a reprezentat experienţa vieţii, momentele petrecute în deşertul african neavând grad de comparaţie. "Primele zile au fost un calvar pentru mine. Nu puteam să dorm din pricina emoţiilor, iar dimineaţa, după mici aţipeli, mă trezeam să mănânc, dar vomitam imediat tot ce înghiţeam. De abia mai aveam putere să pornesc la drum", îşi aminteşte, amuzat, puştiul din Satu Mare, care în viaţa de zi cu zi este un simplu mecanic la un service din oraşul său natal.

A slăbit peste trei kilograme

Un parcurs complet într-una dintre cele mai dure competiţii din lume nu are cum să nu lase urme din punct de vedere fizic. Pentru Mani, finalul întrecerii i-a adus şi o slăbire forţată de peste trei kilograme. "Când m-am privit în oglindă, am realizat cât de mult slăbisem. Nu mi-a venit să cred", povesteşte motociclistul, care a trecut prin momente în care a simţit că o să cedeze psihic.

Zile întregi de mers numai pe nisip, cu zone de mare risc, mai ales noaptea, prin pădure, şi-a pus serios amprenta asupra sportivilor. Mani a avut puterea să treacă peste ele şi a izbutit să se ridice de la pământ de fiecare dată când a piedut controlul motocicletei, luând contact cu asprimea nisipului african. Un nisip pe care nu apuca de fiecare dată să-l dea jos de pe el la sfârşitul unei zile de calvar. "Ajungeam seara şi câteodată eram aşa de rupt de oboseală, încât nu mai aveam puterea să stau să fac duş. Iar atunci când făceam, mă înghesuiam să prind un loc între primii. Dacă nu apucam repede, se termina butoiul de 200 de litri şi stăteam cu şamponul pe mine mai bine de o jumătate de oră până aduceau un alt butoi. Era infernal", îşi aminteşte Emanuel.

Impresionat de sărăcia celor din deşert

Drumurile prin nisipurile din deşertul african i-au prilejuit pilotului român să poată vedea pe viu sărăcia şi condiţiile mizere din localităţile de pe continentul negru. "Nu-mi venea să cred ce vedeam. Sărăcia e de neimaginat. Cel mai mult m-a impresionat Mauritania, acolo unde am văzut o sumedenie de copii subnutriţi, le aruncam ciocolate şi se băteau pe ele", spune Emanuel. În ciuda durităţii şi a consumului extraordinar de care a avut parte, românul nu cedează şi este decis să meargă şi la viitoarele ediţii ale Dakarului. Şi nu numai atât. Ţinta este o clasare superioară celei reuşite în sezonul 2007. "Sper ca, la ediţia viitoare, să pot obţine un loc mai bun şi să pot concura cu o motocicletă mai uşoară. Aş prefera KTM 525 în locul celei 660 Rally pe care am mers acum", gândeşte în perspectivă Gyeneş.

Dimineţile stăteam la poveşti cu colegii francezi şi unguri. Nu apucam să le terminăm pentru că plecam la drum. Stabileam să le terminăm seara. Aşa ne încurajam.

În drumurile prin deşert mai aruncam câte o ciocolată copiilor amărâţi care stăteau
şi ne priveau. Se băteau pe ele.
Emanuel Gyeneş