Străinii din Liga I, tot mai valoroşi

Cluburile din România au trecut de la a transfera stranieri de mâna a doua la importuri de la rivalele din Liga Campionilor De la albanezul Arben Minga la Dayro Moreno, românii au învăţat

Cluburile din România au trecut de la a transfera stranieri de mâna a doua la importuri de la rivalele din Liga Campionilor

De la albanezul Arben Minga la Dayro Moreno, românii au învăţat să se bazeze tot mai mult pe fotbalişti "de afară". Din fericire, acum cumpărăm şi calitate.

În primul deceniu de după revoluţia din 1989, cluburile din Liga I s-au rezumat a importa jucători anonimi, cu mici excepţii. Conducătorii de cluburi şi impresarii erau mult prea ocupaţi să vândă jucători români afară, iar aducerea unor jucători din alte ţări nu se prezenta ca o mare oportunitate.

Într-o epocă în care în România şi-au făcut apariţia jucători ca Arbel Minga, albanezul care în 1991 a ajuns la FC Braşov, sau Emmanuel Armah, ghanez achiziţionat de Sportul Studenţesc, un singur jucător străin a reuşit să se impună, fiind considerat de mulţi cel mai bun stranier ajuns în România: Sulejman Demollari.

Albanezul a jucat pentru Dinamo, deşi a fost propus iniţial Stelei, care a refuzat să le plătească atunci celor de la Dinamo Tirana o sumă "imensă": 30.000 de dolari.

Rapidul a condus ostilităţile

Până în 2002, în România au ajuns în general fotbalişti exotici. Englezul Mark Burke şi brazilianul Nivaldo, care atunci şi-au făcut loc la Rapid, probabil că nu ar prinde nici a doua echipă a giuleştenilor în acest moment.

Începând cu 2002, Rapidul s-a menţinut printre cele mai cosmopolite echipe, reuşind câteva transferuri interesante. La echipa antrenată în acea perioadă de Mircea Rednic au ajuns fotbalişti ca Godfroid (Belgia) sau Ziyati (Maroc). Primul a reuşit să câştige şi un titlu cu giuleştenii.

Liga Campionilor schimbă calculul

Pentru străinii care au luat în calcul România, echipa lui FC Naţional din sezonul 2004-2005 a fost un argument solid. Sub comanda lui Cosmin Olăroiu, jucători ca nigerianul Abiodun sau australienii McKain, Thwaite, Griffiths şi Shroj au reuşit să-şi facă o cotă bună, plecând la echipe mai mari din Liga I sau din străinătate.

Calitatea jucătorilor care se încumetă să vină în Liga I a crescut rapid din momentul în care echipele din Bucureşti au făcut performanţă în Cupa UEFA sau Liga Campionilor. Liga I a început să se bată pentru jucători cu cluburi din Vest şi a transferat nume ca Ze Kalanga (angolez venit la Dinamo imediat după ce impresionase la Campionatul Mondial din 2006), Emeghara (Nigeria), Didi (Brazilia), Thereau (Franţa) şi Semedo (Portugalia).

Din sezonul 2007-2008, când campioana Ligii I a avut un loc asigurat în grupele Ligii Campionilor, în România şi-au făcut apariţia jucători la care mulţi nu îndrăzneau să viseze cu puţini ani în urmă.

Salariile oferite de CFR Cluj, Steaua, Dinamo şi Rapid au făcut posibile achiziţiile unor jucători cu experienţă de Liga Campionilor, printre care Dorsin, Yssouf Kone (ambii Rosenborg) sau Claudio "Pitbull" (FC Porto).

"Aventurierii"

Într-o perioadă în care a contat mai mult cine pleacă şi cât pot încasa cluburile româneşti, în Liga I au ajuns mulţi străini semiamatori. Albanezul Arben Kokalari, ajuns la Oţelul Galaţi în 1991, şi ghanezul Eduard Abayeteye, transferat de Sportul Studenţesc în 1994, sunt doi dintre "fotbaliştii" care au încercat o aventură în România. Albanezul Demollari rămâne marea vedetă a primului val.

"Africanii"

România a devenit o destinaţie bună pentru jucătorii africani dornici să îşi facă un nume în Europa. Ivorianul Mariko Daouda (Universitatea Craiova) şi camerunezul Jeremie Njock (UTA) au fost unii dintre cei mai buni fotbalişti aduşi din Africa, într-o perioadă în care Rapidul îl folosea pe sud-americanul Nivaldo, cel descris ca "singurul fotbalist brazilian care nu ştie să dribleze".

Printre africanii care şi-au găsit loc în Liga I în acea perioadă se numără şi congolezul Ewango Tresor Metre, transferat de oltenii de la Universitatea Craiova, şi rapidistul de naţionalitate nigeriană, Henry Olusofoye Makinwa.

"Lăcustele"

În al treilea val, numărul de străini din Liga I a explodat. Printre importuri s-au remarcat în special australienii lui FC Naţional. În acea perioadă, Jonathan McKain a fost singurul jucător din prima ligă românească prezent la Olimpiada de la Atena. Şi Rapidul s-a mişcat bine în ceea ce priveşte stranierii, aducându-i pe fraţii gemeni Arman şi Artavazd Karamian din Armenia. Primul a devenit ulterior jucător de bază pentru giuleşteni până în momentul transferului său la FC Timişoara, la începutul sezonului 2007-2008.

"Meseriaşii"

De la Yssouf Kone (CFR Cluj) la Julio Cesar (Rapid), calitatea jucătorilor străini a crescut în ultima perioadă. Oberman (CFR Cluj), campion mondial U21 cu Argentina, şi Dayro Moreno (Steaua), un obişnuit al naţionalei Columbiei, sunt printre cele mai bune exemple.

La Euro 2008, pentru prima oară în istorie, Liga I a avut doi jucători de altă cetăţenie decât cea română: polonezul Golanski şi suedezul Dorsin. Odată cu apariţia jucătorilor consacraţi, cluburile din Liga I au crescut şi cheltuielile, astfel încât un salariu de 400.000 de euro oferit unui jucător pe care s-au cheltuit deja 2 milioane nu mai e o raritate.

Jucătorii străini care vin în România nu sunt o problemă. Pentru naţională e bine, pentru că jucătorii români trebuie să tragă tare pentru un loc de titular la echipa de club.
Ştefan Iovan,
secund al naţionalei României

Străinii care vin la noi se descurcă bine în campionat, dar în cupele europene nu pot face faţă, iar acolo se vede valoarea lor adevărată
Mircea Sandu,
preşedintele Federaţiei Române de Fotbal

Am fost obligaţi să cumpărăm jucători de afară pentru că pe piaţă nu am găsit nimic. Am greşit totuşi când am adus jucători nordici în această oază latino.
Iuliu Mureşan,
preşedinte CFR Cluj