Stele Olimpice: Aur cu mâna fracturată

„Adevărul“ vă prezintă marii campioni olimpici ai României. Legitimat la Dinamo, Nicolae Linca a câştigat în 1956, la Melbourne, primul şi singurul nostru titlu în turneul de box de la JO.

Venirea comuniştilor la putere, în 1945, avea să pună capăt boxului profesionist în România. Socotit a fi prea dur, folosit de propagandă pentru a demonstra decadenţa societăţii capitaliste, acesta avea să fie interzis. Se încheia astfel o perioadă din istoria pugilismului de la noi, perioadă de care îşi legaseră numele câţiva campioni de excepţie: Lucian Popescu, Toma Aurel, Marian Plăeşu sau Anton Oşca.

„Nobila artă" n-avea însă cum să dispară, în prim-plan apărând boxerii amatori. Iar participarea la Jocurile Olimpice a devenit pentru ei principalul obiectiv. Prima prezenţă a românilor în ringul străjuit de cele cinci cercuri s-a consemnat în 1952, la Helsinki. Iar ea n-a rămas fără rezultat: Vasile Tiţă a cucerit „argintul", iar Gheorghe Fiat „bronzul". Printre participanţii la JO din 1952 s-a numărat şi Nicolae Linca, un tânăr originar din Alba Iulia care avea deja în palmares trei titluri naţionale (1949, 1950 şi 1951).

Cu puţin timp înainte de Jocurile Olimpice de la Melbourne exista o incertitudine în privinţa boxerilor care urmau să reprezinte România. În cele din urmă, în lot au fost incluşi Nicolae Linca, Mircea Dobrescu, Gheorghe Negrea şi Constantin Dumitrescu. Cât priveşte şansele lor de a urca pe podium, acestea erau socotite infime. În cele din urmă, România a cucerit la turneul olimpic de box de la Melbourne patru medalii cu tot atâţia participanţi. Ceea ce fireşte că a fost considerat un mare succes pentru pugilismul amator de la noi.

„Vedeam doi adversari în loc de unul"

Linca a reuşit să-i învingă la puncte pe Hector Hatch (Fiji) şi Nicholas Andre (Africa de Sud), pentru a se revanşa în semifinale în faţa englezului Nicholas Gargano. În seara de 28 noiembrie 1956, în ringul amplasat la West Melbourne Stadium, finala olimpică de la semimijlocie i l-a adus în faţa românului pe Fred Tiedt. Un irlandez bine făcut, care prin fiecare gest făcut trăda multă încredere.

Linca a făcut atunci meciul vieţii, câştigând cu 3-2. S-a aflat mai apoi că el boxa încă din prima dispută cu degetul mare de la mâna dreaptă fracturat! Medicul lotului nu l-a putut ajuta prea mult. Şi, deşi i-au fost făcute câteva puncţii cu novocaină, acestea n-au fost suficiente pentru a-i atenua durerea. Chinul pe care l-a îndurat atunci a fost descris de Linca în „Mirajul ringului": „Durerea mâinii îmi înceţoşase vederea şi chiar judecata. Pauză. Aş vrea să spun că am ajuns la capătul puterilor, dar simt că n-am dreptul să spun asta. După câteva lovituri, mâna dreaptă mi se pare un simplu ciot la capătul căruia se află o mănuşă cu plumb. Urechile îmi ţiuie, genunchii îmi tremură şi văd, în loc de unul, doi adversari. Nu-i nimic! Voi da în amândoi. Şi de-o mai apărea unul, mă voi lupta şi cu el".

Ţintuit la pat de boli necruţătoare

Pumnii încasaţi în cursul carierei sale au făcut ca Nicolae Linca să se confrunte cu numeroase probleme de sănătate după ce a agăţat mănuşile în cui. Un consult medical efectuat de el la începutul anilor '90 a arătat că suferea de coxartroză la şoldul drept - această maladie este cunoscută şi sub numele de artroză coxo-femurală, ea constând în instalarea unui reumatism cronic degenerativ la nivelul articulaţiei coxofemurale (zona şoldului).

N-a fost singura veste rea primită de Linca. Ulterior, el a aflat că suferă de două boli specifice celor care au practicat boxul la nivel de performanţă: maladia Parkinson, cea de care a fost atins şi fostul campion mondial Muhammad Ali, şi Alzheimer. Toate aceste necazuri au făcut ca fostul campion să se izoleze de lume la Feisa, acolo unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă alături de soţia lui, Elena Maria. Şi nu numai că nu s-a mai putut ridica din pat, dar la un moment dat el n-a mai fost capabil nici să vorbească.

Pierdut într-o lume a lui, Nicolae Linca a plecat dintre noi în iunie 2008. Iniţial, s-a vorbit despre înmormântarea lui în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, însă, în cele din urmă, la cererea familiei, s-a decis ca eroul de la Melbourne să-şi doarmă somnul de veci la Feisa. La funeralii, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost purtat de 20 de jandarmi, care i-au dat onorul.

"Nicolae Linca a fost şi rămâne o legendă. Din 1956, toţi tinerii pugilişti de la noi au avut în el un etalon, toţi dorind să repete reuşita lui de la Melbourne."
Mihai Leu
campion mondial la box profesionist

44 de ani avea Nicolae Linca în 1973, an în care a fost trecut în rezervă de la clubul Dinamo, cu gradul de locotenent-colonel.

Nicolae Linca

Data naşterii: 1 ianuarie 1929
Locul naşterii: Cergău Mare (judeţul Alba)
A decedat la: 27 iunie 2008
Categorie: semimijlocie

Palmares
JO: Aur la Melbourne, 1956
CE: Bronz la Varşovia (1953) şi Berlin (1955) a disputat 306 meciuri, suferind doar 25 de înfrângeri