Spunem „adio Rio“ încă de la Londra?

Cum mulţi campioni şi-au anunţat retragerea şi, cum din urmă nu prea vine nimic, ediţia următoare a JO se anunţă şi mai slabă.

Londra 2012 a fost cea mai modestă ediţie a Jocurilor Olimpice după război pentru români, dar e bine să păstrăm ceva rezerve de epitete negative şi pentru viitor, pentru că Rio 2016 se anunţă a întrece cele mai pesimiste aşteptări.
Deja cele mai importante sporturi de la JO, atletismul şi nataţia, au intrat în carantină la noi (nicio finală la Londra!), iar gimnastica a stat în două sportive de peste 20 de ani (Izbaşa şi Ponor). Canotajul şi kaiac-canoe au intrat la apă, prima Olimpiadă fără medalii după 40 de ani, luptele şi boxul sunt ieşite din circuit, dar dramatic e că, pe lângă dispariţia în ansamblu a rezultatelor în aceste sporturi, vom rămâne şi fără performerii care, prin calităţile lor individuale excepţionale, au ţinut în viaţă olimpismul românesc la ultimele ediţii.

Ţiriac: „Poate în 2020 să mai avem rezultate"

După Londra, vom spune „adio" unei serii întregi de campioni şi nu se înghesuie nimeni să-şi dispute locul rămas liber. „2016 şi 2020 sunt mâine şi poimâine, nu formezi o generaţie nouă în 4 ani, îţi trebuie 10 ani, îţi trebuie o altă structură. Nu o văd extraordinară pe cea din 2016, poate în 2020, dacă se face o revoluţie", sunt declaraţiile care nu prea mustesc a optimism făcute de Ion Ţiriac, fostul preşedinte COSR.

Posibilele soluţii le dă tot el: "Trăim doar prin excepţii. Nu am semănat nimic, aşa că nu avem ce culege. Ministerul Educaţiei, al Sănătăţii şi al Muncii ar trebui să semene. Trebuie făcute comitete olimpice locale, centrele olimpice de juniori să ia juniorul gata făcut. Trebuie să schimbăm toate lucrurile, să punem piciorul în prag, cei care pot".

Alegerile pentru preşedinţia COSR sunt în acest an, dar până atunci, actualul şef, Octavian Morariu, cere la rândul lui o revoluţie: tot sportul românesc, adică inclusiv ANST, cea care repartizează banii federa­ţiilor, să treacă în subordinea COSR.