"Secretul succesului: sa te ocupi de lot 24 de ore din 24"

- Aveti parte, azi, de inca un moment de satisfactie, de data aceasta la Constanta, unde tocmai ati primit titlul de Cetatean de onoare al orasului. Au existat, insa, in viata dv., si clipe de

- Aveti parte, azi, de inca un moment de satisfactie, de data aceasta la Constanta, unde tocmai ati primit titlul de Cetatean de onoare al orasului. Au existat, insa, in viata dv., si clipe de cumpana?
- Da, am avut doua mari momente de cumpana in viata: atunci cand m-am decis sa devin profesor de sport, renuntand la admiterea la medicina, pentru care ma pregatisem. La absolvire, in 1974, am fost repartizat, "cu repartitie" de stat, la Scoala viticola din Valea Calugareasca, unde am stat pana in 1980. Cand am renuntat - un alt act de curaj - la invatamant, pentru a ma dedica in totalitate antrenoratului, deci intr-o activitate extrem de sensibila si imprevizibila. Doar e bine stiut: antrenorul, cata vreme treaba merge, gimnastele sunt talentate, cand nu, antrenorul e de vina.
- Fara doar si poate, ati trecut prin momente de cumpana si cand, ispitit de oferte tentante de aiurea, trebuia sa decideti daca sa mai ramaneti sau nu la Lotul national de gimnastica.
- "Momentele" astea au devenit din ce in ce mai usor de gestionat odata cu varsta. Cu cat devii mai intelept, si varsta iti impune o anumita conduita: nu te mai arunci, cu entuziasmul tineretii, la primul contract sau la prima oferta numai fiindca vezi o masina de nu stiu ce culoare sau ca o sa ai o casa pe malul nu stiu carui ocean. Nu pot spune deci ca acest gen de "momente" de cumpana au fost egale cu cele de care vorbeam inainte. Sigur, dar au fost clipe in care tentatia omeneasca te-a facut sa ai un gest macar de gandire: oare n-ar fi mai bine sa plec? Dar eu zic ca rezultatele din gimnastica romaneasca m-au adus la situatia in care sa pot refuza contracte foarte bine platite. Am preferat sa fiu un antrenor al unor echipe, una dupa alta campioane olimpice, mondiale, si al unor fete campioane, decat sa fiu un obscur antrenor, intr-un colt de lume, platit foarte bine, dar care era la indemana celui ce il platea. Aici, intr-un fel sau altul, eu conduc jocul. Imi place sa-mi asum raspunderea atunci cand castig sau pierd pe mana mea. Nu pe mana altuia sau fiindca sunt platit si trebuie sa reactionez la fiecare comanda.
- Conditiile in care pregatiti, acum, marea performanta indreptatesc alegerea dv.?
- Conditiile actuale din Romania sunt din ce in ce mai bune. S-a vazut ca, de la legislatie pana la facilitati, lucrurile incep sa se aseze asa cum trebuie. Si legislatia a trecut prin momente in care n-a facut fata cresterii performantei, a mai existat uneori si lipsa de premieri substantiale sau lipsa de premieri in functie de participatiunea la rezultatele respective. Ceea ce putea duce la dezamagiri. Care dezamagiri duceau, la randul lor, la parasirea corabiei. In sfarsit, s-au gasit solutii, s-a dublat chiar si medalia de bronz la sportive, pentru a fi mai motivate. Antrenorii au fost, si ei, mai bine motivati decat la Sydney. Problema de a ramane sau de a parasi lotul tine acum de altceva: este din ce in ce mai greu sa retii niste sportive pana la varste considerate de altii prima tinerete, nu a doua, in gimnastica. Vedem la rusi, americani si la altii gimnaste de 25-26 de ani, pe cand la noi, din pacate, ele cedeaza pe la 17-18 ani, din motive pe care nu le discut eu. Sunt poate prea multe facilitati care vin dintr-odata pe umerii acestor copii si nu-s gestionate cum trebuie. Ele se multumesc cu cat au luat si nu privesc mai departe. Deci orizontul lor se cam ingusteaza odata cu obtinerea unor rezultate de mare anvergura si premieri la fel de substantiale. E o chestiune ce tine de mentalitate si care ar trebui sa fie discutata de psihologi si sociologi. La fel de importanta este o cariera sportiva cat mai lunga, sa participi la cat mai multe Olimpiade. Si as da exemplul Elisabetei Lipa. Cine stie, poate, cu timpul, poate si sportivele noastre se vor gandi ca nu numai gloria de moment si banii sunt importanti. Daca altii pot face performanta si la 29 de ani - vedeti "cazul Susovitina", la noi este o investitie care nu se amortizeaza in timp: faci performanta in 2 ani, care se exprima prin medalii, dar dupa 2 ani trebuie sa faci alta echipa. Asa cum s-a intamplat in 2002, in 2004 si, probabil, cum va fi si in 2006, cand vom avea o cu totul alta echipa decat acum.
- Care este secretul performantelor dv.?
- Interesul pe care il manifesti pentru pregatire sa fie total. Sa stai 24 de ore din 24 ancorat in problemele lotului, sa te izolezi de tot ce inseamna viata sociala, mondena. Eu rezist de 24 de ani, colega mea are si ea doua decenii la lot. Dar, cum spuneam, trebuie umblat la mentalitatea acestor copii. E un efort fantastic sa pierzi asa repede niste copii care si ei au muncit de la 6 ani pana la 16, sa ajunga acolo sus, pentru ca dupa aceea sa se stinga. Si trebuie sa iei alta generatie si sa ai taria, tenacitatea de a o lua de la capat.
- Ce va doriti mai mult si mai mult sa va aduca viitorul?
- Sa fiu sanatos. Pentru ca tot ce ti se intampla, fie ca esti cetatean de onoare sau ca ai obtinut nu stiu ce alte facilitati, toate palesc in fata incapacitatii tale de a te face util in continuare. Eu zic ca sanatatea e fara pret si, oricat ar parea ca aceasta activitate ne-a uzat, noi consideram ca nu suntem uzati, ca mai putem face ceva in sport, fie in plan organizatoric sau la lucrul in sala. Trebuie doar sa stim sa ne gestionam aceste succese. Sunt, fireste, si probleme ce trebuie rezolvate de comunitatea pe umerii careia vor cadea din 2007, vrem, nu vrem, pe langa celelalte probleme, si problemele sportive.