Schiul romanesc traieste doar prin cluburile militare

* Sportivii, apartinand Ministerului Apararii si Internelor, au o indemnizatie de concurs de 3 milioane de lei pe luna * In Romania nu exista nici o trambulina omologata

Schiul romanesc are soarta tuturor sporturilor de iarna din tara noastra. Tratat cu indiferenta de autoritatile comuniste, sportul cu schiurile incearca revigorarea cu bani putini si infrastructura aproape inexistenta. "Noi am fost multa vreme in umbra. In timpurile de trista amintire schiul a fost trecut pe linie moarta. Deoarece era foarte costisitor, factorii de decizie de atunci au ales sporturile care dadeau randament", spune secretarul Federatiei Romane de Schi-biatlon, Constantin Archiropol. Schiul romanesc are traditie, Federatia Romana, veche de 80 de ani, a pus bazele forului international, dar acum nu exista pe plan international. Ultima competitie importanta organizata in Romania au fost Campionatele Mondiale Universitare, in urma cu jumatate de secol. Intre timp, schiul romanesc supravietuieste doar prin "elementele naturale", infrastructura fiind la pamant. "Am ramas foarte in urma cu infrastructura. Avem probleme mari. Nu avem partii, acolo unde sunt nu avem utilaje de intretinere, nu avem nici macar o trambulina omologata, iar instalatiile de teleferic sunt aceleasi din anii 70. Nici nu stiu daca ar putea primi avizul de functionare", spune Archiropol. In Romania schiul alpin si sariturile sunt foarte slab reprezentate, singura ramura care da satisfactie fiind biatlonul. Locul cinci obtinut de Ghiorgy Wilhelm la Olimpiada din 1964, pozitia a 10 la Lillehamer pentru stafeta feminina si un onorant loc 25 la Salt Lake City, obtinut de Zsolt Antal, sunt cele mai merituoase rezultate obtinute de sportivii romani la Jocurile Olimpice. La campionatele mondiale sau europene lucrurile stau mai bine. Titlul de vicecampioana mondiala de junioare pentru Dana Cojocea, locul sase ocupat de Eva Tofalvi la Campionatul Mondial de Senioare si medalia de bronz la Europene pentru Alexandra Rusu, sunt cele mai bune performante din ultimii ani pentru biatlonul romanesc. In Romania sunt 60 de cluburi de schi cu un total de 2000 de sportivi. Cele mai puternice cluburi sunt cele departamentale, Dinamo Brasov si CS Aplicativ Militar Predeal, care tin de Ministerul de Interne si de cel al Apararii. Sportivii sunt in cea mai mare parte angajati ai ministerelor, participand la concursuri doar pe indemnizatii de 3 milioane de lei pe luna. "Daca nu ar exista pasiune, nu ar mai participa nimeni la concursuri", este de parere Constantin Archiropol. Sumele care trebuie cheltuite pentru a face performanta sunt ametitoare, atat pentru schi, cat si pentru biatlon. Un club din strainatate cheltuieste pentru o echipa de patru sportivi minimum 300.000 de dolari pe an. La noi suma nu depaseste 30.000 de dolari. De altfel, numai un singur echipament adecvat costa in jur de 2.000 de dolari. O pusca de biatlon costa alte 2.000 de dolari, la care se adauga norma anuala de cartuse. In strainatate se trag minimum 10.000 de cartuse de om in fiecare an. La noi norma este de 7.000 de cartuse anual, care costa in jur de 700 de euro. Biatlonistii romani stau trei luni pe an in cantonamente in strainatate. De la inceputul lui noiembrie si pana in martie, ei aduna in jur de 90 de zile petrecute pe gheturile din nordul Peninsulei Scandinave. "Jumatate din bani sunt platiti de Federatia Romana, iar cealalta jumatate vine de la Federatia Internationala, bani primiti in urma rezultatelor obtinute de sportivii nostri la concursurile internationale", spune secretarul general. Pentru schiul romanesc luna februarie 2005 va aduce cea mai importanta competitie din ultimii 50 de ani, Campionatele Mondiale Militare, unde si-au anuntat participarea 30 de tari.