Ronaldo: „Salutări lui Gica Popesco!“

Starul brazilian care s-a retras azi-noapte din activitate n-a uitat că fostul internaţional român era ca un tată pentru el la PSV Eindhoven. Scăpat de grijile fotbalului, Ronaldo a devenit un tip pentru care veselia e direct proporţională cu greutatea. Râde mereu şi e extrem de amabil.

Luni seara, după ce s-a antrenat cu naţionala Braziliei, Ronaldo a susţinut ultima acţiune de presă ca jucător. N-a făcut-o sub egida Federaţiei Braziliene, ci pentru un sponsor, firma Duracell, care a plătit 100.000 de dolari ca să-l aibă în exclusivitate pe „Grăsuţ".

Zâmbitor peste măsură, starul sud-american a stat aroape două ore şi a răspuns întrebărilor ziariştilor veniţi din toată lumea, părând extrem de relaxat, mai ales că prezentatoarea evenimenului era o blondă superbă cu nişte picioare lungi de peste un metru, căruia Ronado îi arunca priviri pofticioase atunci când se întorcea cu spatele. Pus pe şotii, el a glumit tot timpul cu asistenţa şi îndeosebi cu reporteriţele care veniseră îmbrăcate ca de club pentru întâlnirea cu „Il Fenomeno". Printre altele, Ronaldo a precizat că cea mai bună perioadă a sa a fost cea petrecută la Barcelona, dar că Italia i-a rămas la suflet ca ţară, că îl vede ca urmaş al său pe Neymar şi că nu-l interesează adversarul pe care CBF l-a ales pentru retragerea sa.

„Popesco făcea nişte grătare grozave"

La întrebarea dacă ştie ceva despre România, adresată de reporterul „Adevărul", Grăsuţul a avut o ezitare uşoară după care a zâmbit larg. „Am un prieten acolo, care pe vremuri făcea nişte grătare grozave. Îl salut pe Gica Popesco, pe care nu l-am mai văzut demult şi de care mi-e dor", a declarat brazilianul.

Spre lauda lui, marele Ronaldo n-a uitat că atunci când a venit în Europa, la 17 ani (în 1994), transferat de la Cruzeiro la Eindhoven, era doar un puşti talentat, plecat devreme din Brazilia. Pe atunci căpitan la Eindhoven, Gică Popescu l-a luat sub aripa sa şi la fiecare sfârşit de săptămână îl chema la el acasă, unde alături de alţi colegi stăteau la un grătar şi o bere.

„Baciul", pe care, dacă s-ar fi gândit cineva din timp, FRF ar fi putut să-l invite oficial în Brazilia, fiind singurul român care a avut tangenţă cu Ronaldo, l-a întâlnit pe brazilian şi la Barcelona, unde atacantul, ajuns deja vedetă, l-a sprijinit atunci. Bobby Robson i-a dat românului banderola de căpitan de echipă, în detrimentul lui Pep Guardiola, care conducea grupul spaniolilor.

Cum fiecare ziarist nu avea dreptul decât la două întrebări, am vrut să aflu dacă Ronaldo îşi aminteşte dacă a fost vreodată în România. „Cred că da. Eu am fost în toată lumea", a răspuns el diplomat. Nu mai ţinea minte că în 2001, atunci când şi-a revenit după prima accidentare gravă, suferită la genunchi, a reintrat pe gazon la Braşov, într-un meci din Cupa UEFA, câştigat de Inter Milano în faţa echipei de sub Tâmpa.

Fiul îi seamănă perfect

La finalul acţiunii de presă, organizatorii i-au făcut o surpriză şi l-au adus pe scenă pe fiul lui cel mai mare, Ronald, în vîrstă de 11 ani. Vizibil emoţionat, fostului fotbalist i-au dat lacrimile atunci când a primi un tricou al naţionalei „auri-verde", cu numele lui pe spate, numărul 9, şi mesajul Prasempre Fenomeno.

Cei doi, tată şi fiu, s-au îmbrăţişat lung şi au stat tot restul serii împreună. La cocktailul de după eveniment, „Grăsuţul" şi-a arătat îndemânarea ca barman şi a pregătit o caipirinha, băutură tradiţională braziliană, făcută din cachaca (tărie din trestie de zahăr), lămâi verzi, zahăr brun şi gheaţă, pe care a sorbit-o pe îndelete, nedând nicio clipă impresia că ar fi preocupat de duelul de a doua zi, cu naţionala României. De altfel, târziu în noapte, pe la ora 11 locală, starul cariocas era la o emisiune tv, unde nişte lăutari autohtoni îi cântau un soi de manea. 

"Pe Ronaldo îl ştiu de când a venit la Eindhoven, avea 17 ani. Am fost cei mai buni prieteni în acea perioadă. Eu l-am ajutat să se integreze, am fost pentru Ronaldo ce a fost Romario pentru mine!"
Gică Popescu
fost internaţional

150 de milioane de dolari se fac lunar din droguri

Un om al străzii doarme în mijlocul oraşului   Foto: adevărul

Dacă în România doar se spune că adevăraţii fotbalişti au fost cei plecaţi săraci de acasă, în Brazilia, acest lucru e evident. Mulţi dintre cei care au îmbrăcat tricoul „selecao" au început să bată mingea în celebrele favelas, cartiere mizere, unde drogurile, prostituţia şi armele sunt la ele acasă. Brazilienii au, oficial, 612 favelas, cel mai mare, Rocinha, din Rio de Janeiro, adăpostind 250.000 de locuitori, cam cât are tot oraşul Ploieşti.

Casele din ghetouri sunt făcute din cartoane şi tablă, multe una peste alta, colorate viu, cu lumină şi apă trasă ilegal, unde nimeni nu plăteşte nimic. Poliţia a încercat să distrugă în mod repetat acest mod de viaţă, dar s-a lăsat păgubaşă deoarece rezistenţa traficanţilor a fost prea puternică, într-una dintre ciocniri aceştia doborând chiar un elicopter federal. Îngrijorător pentru guvernul de la Brasilia este că fenomenul favelizării se extinde, în momentul, actual unul din cinci brazilieni, care teoretic locuiesc la oraş, stă în favela, ceea ce înseamnă sărăcie, analfabetizare şi boli.

Conform unor statistici oficiale, lunar, favelele Braziliei produc 150 de milioane de dolari din vânzarea drogurilor, dar, în perspectiva celor două mari evenimente sportive pe care le va găzdui ţara sud-americană în următorii cinci ani (CM din 2014 şi JO din 2016), se încearcă un acord neoficial cu şefii favelelor pentru ca fenomenul criminalităţii şi al drogurilor să nu ia o amploare şi mai mare. Concret, poliţia nu intră decât ziua în ghetouri, iar infractorii nu ies noaptea în oraş şi îşi fac de cap doar în zonele lor. Devenite celebrele în toată lumea, unele favelas oferă şi zone ca obiective turistice, însă o experienţă în mijlocul traficanţilor e cam 150 de euro şi nimeni nu-ţi oferă garanţia că nu te poţi trezi cu un glonţ în cap în timp ce te zgâieşti la neajunsurile celor de acolo.

Lux şi mizerie la un loc

Centrul vechi al Sao Paolo e edificator pentru ce înseamnă Brazilia. Clădiri înalte, moderne, laolaltă cu magazine vechi, gen buticuri, oameni la costum şi cerşetori trântiţi direct pe stradă, magazine de firmă celebre, situate pe străzi cu un miros greu de jeg şi urină care îţi mută nasul din loc. Şocant e că în Brazilia, o putere economică în continuă ascensiune, se doarme fără nicio jenă pe jos, aproape toate zonele fiind înţesate de homeless înveliţi în pături, care stau cu capul direct pe borduri.

Peisajul e înfiorător şi pare o pată murdară pe blazonul unei ţări altfel extrem de populare. Cum însă 34% din locuitori trăiesc sub limita sărăciei, nu-i de mirare nici că majoritatea cimitirelor din oraş au sârmă ghimpată pe garduri, pentru a se preîntâmpina jefuirea mormintelor.

Pentru a ridica nivelul de trai al clasei de jos, guvernul a impus angajarea masivă a tinerilor, chiar dacă pentru salarii foarte mici. Aşa se explică de ce la fiecare supermarket, la casă, te aşteaptă trei inşi. La unul plăteşti, altul îţi pune cumpărăturile în plasă, iar ultimul îţi ia coşul şi-l duce la loc.

Când ieşi mai dai nas în nas cu încă unul, care îţi urează o zi plăcută şi-ţi mulţumeşte că ai ales să cumperi ceva de la ei. „Decât doi angajaţi bine plătiţi, mai bine zece prost remuneraţi. Trebuie să trăiască toţi. Asta e politica actuală", a explicat unul dintre românii stabiliţi aici.