Remember Rotterdam

Sunt basme care nu au sfârşit. Povesteşti, povesteşti, povesteşti... Poţi să întrerupi la un moment dat povestirea şi să o îmbogăţeşti cu fapte, cu exemple etc.

Regii basmelor sunt fraţii Grimm. Ar trebui să scriu au fost deoarece au trecut demult pe alte tărâmuri, dar spusele lor dăinuiesc până astăzi transmise atât pe cale orală, cât şi prin intermediul tiparului. Basmele fraţilor Grimm sunt populate cu fel de fel de personaje. De obicei basmele se încheie cu un happy end, cu victoria celor buni, dar la aceasta se ajunge făcându-li-se cunoscute micilor cititori şi greutăţile vieţii.

Ce au comun cu sportul faptele relatate mai sus? Au, dacă ne amintim Campionatele Mondiale de gimnastică recent încheiate la Rotterdam. Participarea României era privită de iubitorii sportului ca un posibil moment de bucurie după eşecurile naţionalelor de fotbal şi după trecutul înregistrat de handbalistele de la Oltchim. Mai mult, competiţia de la Rotterdam marca revenirea antrenorilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang la o ediţie a Campionatelor Mondiale.

Ştiu că ani la rând gimnastele noastre au fost permanent învingătoare. Personal, am comentat mai multe victorii europene, mondiale şi olimpice. Dar există o zicală care spune că: „e uşor să ajungi în vârf uneori, dar greu este să te menţii acolo".

Gimnastele nostre din „infirmeria" echipei României (majoritatea au ajuns la Rotterdam după operaţii dificile şi perioade lungi de inactivitate) s-au întors cu două medalii, una de aur - Ana Porgras şi una de argint - Diana Chelaru. Povestea evoluţiilor lor, în viziunea fraţilor Grimm, ne îndeamnă să fim conştienţi, să parcurgem etapele urcării muntelui aşa cum au făcut-o Ana şi Diana. Ele simt că merită ceea ce au obţinut la Rotterdam. Iar noi ştim că deşi nu vor fi permanent învingătoare ne-au arătat că a început o nouă eră în gimnastica românească.