Adevarul.ro

"Adevărul“ continuă să vă prezinte povestea marilor campioni olimpici ai României. Iolanda Balaş e singura atletă din lume care a cucerit două titluri la JO în proba de săritură în înălţime.

Iarna anului 1936 a fost una grea în România. Se spune că până şi în Banat, altfel o regiune cu climă mai blândă, ninsoarea şi gerul au făcut prăpăd. În acea iarnă, în 12 decembrie, la Timişoara, familia Balaş a trăit un moment important: li s-a născut o fetiţă. Aşa cum îşi doriseră. I-au spus Iolanda.

La început, Elena şi Feri au fost îngrijoraţi, micuţa fiind plăpândă. La un an după aceea, temerile lor s-au risipit, copila dovedindu-se plină de energie, chiar neastâmpărată. Din acest motiv, părinţii şi apropiaţii o alintau„Căprioara".

Cu trecerea timpului, Iolanda Balaş a renunţat la păpuşi şi şi-a găsit o nouă formă de joacă. Obişnuia să alerge prin cartier, din grădina casei din Piaţa Dragalina până la Catedrala Catolică. A inventat apoi un alt joc: să sară peste frânghia cu rufe întinsă în curte. Într-o zi, un capăt al ei a cedat, iar toate lucrurile au ajuns pe pământ, spre supărarea mamei sale. Aceasta o iubea însă prea mult pentru a trece la represalii...

Iolanda Balaş a concurat cu plăcere pe „Republicii”

A concurat la senioare de la 14 ani

Copilăria Iolandei Balaş n-a fost deloc una uşoară. În timpul războiului, tatăl ei nu s-a mai întors de pe front. Apoi, a asistat cu uimire la invadarea casei sale de către soldaţii sovietici. În acea perioadă,  a început să se antreneze pe stadionul Electrica din Timişoara, îndrumată fiind de profesorul Ioan Arnăutu. Şi a văzut fascinată un film despre Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936.

Acele imagini au ambiţionat-o şi mai mult pe Iolanda Balaş. Au urmat primele concursuri. Mai întâi în oraşul natal, apoi prin ţară. În 1950, pe când avea doar 14 ani, a reuşit să sară 1,40 m la înălţime. Un rezultat deosebit, care i-a permis să concureze şi la senioare!

Anul 1951 i-a adus o nouă bucurie. A putut concura pentru întâia oară pe Stadionul „Republicii" din Bucureşti. Şi nu numai că a concurat, dar cu o săritură de 1,51 m a devenit campioană a României, stabilind şi un record al ţării noastre. Deloc întâmplător, i s-a propus să se transfere la CCA, clubul armatei, Steaua de mai târziu. A acceptat. 

Adversarele săreau cu 10 cm mai puţin!

Atleta începuse deja să fie cunoscută peste tot. În 14 iulie 1956, la Bucureşti, ea stabilise un nou record mondial la săritura în înălţime (1,75 m), ameliorând cu un centimetru performanţa britanicei Thelma Hopkins. De atunci şi până în 1961, avea să corecteze recordul de 13 ori. A ajuns până la 1,91 m într-o vreme în care adversarele ei nu reuşeau să treacă peste 1,78. Şi tot pe atunci, între 1957 şi 1967, Iolanda Balaş reuşea să se impună în 140 de concursuri la rând! O peformanţă demnă de „Cartea recordurilor".

 Cu Viorica Viscopoleanu şi Lia Manoliu

Cele mai importante succese le-a înregistrat însă la Jocurile Olimpice. Iar dacă la Melbourne, în 1956, a terminat pe 5, la Roma, în 1960, şi la Tokyo, patru ani după aceea, nimeni nu a reuşit să o învingă. În prima finală, a sărit 1,73 metri din prima încercare şi a rămas singură în concurs - adversarele ei rataseră, numai trei din 14 reuşind să ajungă la 1,71. Iolanda Balaş a trecut apoi la 1,73, 1,77, 1,81 şi 1,85 m. A mai pus doi centimetri, ceea ce ar fi însemnat un nou record mondial, însă a renunţat după două tentative eşuate. La Tokyo, în 1964, a câştigat cu 1,90 m, în timp ce ocupanta locului doi, australianca Michel Brown, a sărit doar 1,80.

A condus FRA timp de 15 ani

O accidentare suferită la un tendon a obligat-o să se retragă din activitate în 1967. N-a părăsit lumea atletismului, activând ca antrenor şi arbitru. În 1991, a fost aleasă preşedinte al federaţiei, poziţie pe care a deţinut-o până în 2005. În acest răstimp, prin intermediul Fundaţiei „Atletismul Românesc", a reuşit să atragă fonduri şi să demareze un proiect de modernizare a unor stadioane - s-au montat piste de atletism pe ele la standarde internaţionale.

Practic, într-o perioadă în care oamenii sportului continuau să aştepte ajutor de la stat, Iolanda Balaş a fost cu un pas înaintea tuturor, încercând să obţină sprijin financiar de la privaţi. „Am bătut ţara-n lung şi-n lat, mergând pe la diverse firme şi solicitând ajutor financiar. Uneori, nici măcar banii pe transport nu i-am scos, însă oamenii au încercat să ne ajute. Eu le-am spus sărut- mâna!", declara campioana care continuă să fie o persoană activă, nelipsită din tribuna concursurilor atletice de la noi.

"Cel mai mare sportiv pe care-l ştiu este Iolanda Balaş. A dus trei generaţii de atleţi în spate, timp în care n-o putea bate nimeni în lume."

Nicolae Mărăşescu

fost antrenor atletism

Recordurile mondiale

1,75 m - 1956, Bucureşti

1,76 m - 1957, Bucureşti

1,78 m - 1958, Bucureşti

1,80 m - 1958, Cluj

1,81 m - 1958, Poiana Braşov

1,82 m - 1958, Bucureşti

1,83 m - 1958, Bucureşti

1,84 m - 1959, Bucureşti

1,85 m - 1960, Bucureşti

1,86 m - 1960, Bucureşti

1,87 m - 1961, Bucureşti

1,88 m - 1961, Varşovia

1,90 m - 1961, Budapesta

1,91 m - 1961, Sofia

Iolanda Balaş

Data naşterii: 12 decembrie 1936

Locul naşterii: Timişoara

Palmares

- Între 1957 şi 1967, a câştigat 140 de concursuri consecutive, ceea ce a reprezentat un record mondial

- A stabilit 14 recorduri mondiale, urcând ştacheta de la 1,75 metri la 1,91 m

- Are 63 de recorduri naţionale

- JO: 2 medalii de aur (Roma 1960 şi Tokyo 1964)

- CE: 2 medalii de aur (Stockholm 1958 şi Belgrad 1962), o medalie de argint (Berna 1954)

- Campionate naţionale: 16 titluri

- Preşedinte al Federaţiei Române de Atletism (1991-2005)