Obişnuinţe păguboase

După ce am tras linie sub gimnastică (ne-am întristat pentru fete şi ne-am bucurat pentru Drăgulescu), a venit timpul să vedem şi ce-i sub linie. E o lungă discuţie, care ne implică şi pe

După ce am tras linie sub gimnastică (ne-am întristat pentru fete şi ne-am bucurat pentru Drăgulescu), a venit timpul să vedem şi ce-i sub linie.
E o lungă discuţie, care ne implică şi pe noi, spectatorii. Noi nu avem habar de ce se întâmplă în sala de antrenament. Pe noi nu ne privesc devierile de coloană, umerele smulse, gleznele ţăndări. Noi vrem performanţă şi, ca nişte clienţi mofturoşi, tropăim: "Desertul, vrem desertul!"
Au trecut treizeci de ani de performanţe neîntrerupte (ani în care absenţa titlului mondial, individual sau pe echipe, sau absenţa vreunei medalii chiar la un singur aparat provocau discuţii furtunoase) şi izvorul minunilor a secat.
Cât despre noua putere, China Îşi mai aduce cineva aminte de fetiţa de doisprezece ani trecută în acte cu altă vârstă? Dar de atletele care erau, chipurile, hrănite cu sânge de maimuţă? (Maimuţă să-i zicem, că tot de sânge era vorba!) ştie cineva secretul laboratorului? Trăieşte pe acolo, ascuns, vreun soi de doctor Frankenstein cu carneţel de partid? Spectatorul nu vrea să ştie. Dacă nu e fetiţa lui personală, nu-l interesează. Dar, dacă ar avea o fată, domnul spectator nu şi-ar da niciodată fata la gimnastică. Inconştient sau nu, foamea de medalii răcoroase de aur şi argint, ce să ne mai încurcăm cu bronzul? acoperă realitatea. Ca să scoţi o campioană dintr-o fetiţă foarte talentată trebuie să-i furi copilăria. şi nici nu-i poţi garanta succesul. Oricând, o parte mai fragilă din corpul ei poate ceda.
Argumentele umanitare se bat cu cele pragmatice. Bela Karoly a impus un stil eficient. Pentru el nu conta cine e campioana, important era să fie o campioană! Stilul lui a făcut istorie. Ăsta a fost şi secretul României în aceşti ani. Ultimul dur, Octavian Belu, a plecat şi el. La fel ca în cazul Nadiei Comăneci după Montreal, curba de potenţial a urmat traseul relaxării. şi dreptatea stă la masă cu învingătorii.
Când vorbim de spiritul olimpic, se presupune că sportul şi întrecerea sportivă ar trebui să ne facă mai buni şi mai frumoşi. Dacă nu agreăm punctul ăsta de vedere, avem pieptul plin de medalii şi decoraţii, ca un general sovietic.
În fine, un ultim amănunt nesemnificativ: Vanessa Ferrari a căzut de pe aparat.