O medalie de aur care nu va veni niciodată
0În lacrimi, după ratarea singurului titlu care îi lipseşte din palmares, cel mondial, Alina Dumitru spune că îşi va respecta decizia: după Jocurile Olimpice de la Londra, de anul viitor, se retrage. Alina va intra în galeria unor personalităţi ale sportului românesc care, în ciuda carierelor strălucitoare, au avut competiţii pe care nu le-au câştigat niciodată.
La nici 24 de ore de la abandonul din recalificări, atunci când a devenit evident că ultimul mondial din carieră se va încheia fără medalie, Alina Dumitru era încă în lacrimi. Durere şi în suflet, pentru că ştie că a fost ultima şansă de a-şi trece în palmares singura medalie de aur care îi lipseşte din palmares, dar mai ales durere fizică. Oricine a practicat un pic de sport ştie că cele mai dificile momente după o accidentare vin a doua zi după concurs, când, în lipsa adrenalinei care te ţine în priză, începi să simţi totul. „Am dureri foarte mari şi nu numai la umăr. Clavicula cred că îmi este afectată, simt o durere puternică şi la stern. E un chin, abia respir şi nu pot trage aer adânc în piept din cauza durerilor", a spus Alina pentru „Adevărul".
Blestemul mondialelor
Poate părea trist pentru o campioană olimpică şi septuplă campioană europeană, dar va merge la doctor abia după sosirea în ţară, programată la noapte. „Nu ştiu ce fel de asigurare medicală avem", spune Alina.
Povestea din 2009, când la Rotterdam a fost nevoită să meargă la spital cu taxiul, după accidentarea la glenză, se repetă. De altfel blestemul Mondialelor e teribil. Nici în 2010 nu a fost lipsită de bucluc. Atunci, lipsa unui doctor din delegaţie a făcut-o să nu poată evita pe cale medicamentoasă problemele cauzate de menstruaţie şi a fost nevoită să se mulţumească doar cu medalia de bronz.
Fără această medalie de aur, care nu va mai veni niciodată, Alina Dumitru are locul asigurat într-o selectă galerie a personalităţilor din sportul românesc ale căror cariere strălucitoare au fost uşor umbrite de absenţa unor victorii în competiţii majore. Ilie Năstase a triumfat la US Open şi la Roland Garros (la Australian Open nu a participat niciodată), iar marele său regret este că a ratat Wimbledonul, acolo unde a ajuns de două ori în finală. Patru titluri mondiale şi unul olimpic sunt cele mai mari performanţe din cariera Gabrielei Szabo, care, paradoxal, nu a câştigat niciun titlu la Campionatele Europene. Gina Gogean are 30 de medalii câştigate în carieră, dintre care aproape jumătate de aur, la europene şi mondiale, însă niciodată nu a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice.
8 medalii de aur a cucerit Alina Dumitru în competiţiile majore, şapte la Europene şi una la Olimpiadă.
Mari sportivi români şi regretele lor
- Nadia Comăneci (gimnastică) - Fără titlu mondial la individual compus
- Ilie Năstase (tenis) - Nu a câştigat la Wimbledon.
- Gabriela Szabo (atletism) - Nu are nicio medalie de aur la Europene.
- Gina Gogean (gimnastică) - Fără titlu olimpic.
- Andreea Răducan (gimnastică) - Nu a câştigat niciun aur la Europene.
- Francisc Vaştag (box) - Nu are niciun titlu olimpic.
- Lucian Bute (box) - Fără medalie de aur la amatori.
- Marian Drăgulescu (gimnastică) - Nu a câştigat titlu olimpic.
- Diana Mocanu (înot) - fără aur la Europene.
- Camelia Potec (înot) - fără niciun titlu mondial.
Campioni care au cucerit totul
- Ivan Patzaichin (caiac-canoe) - cinci titluri olimpice, opt mondiale şi unul european
- Mihai Covaliu (scrimă) - un titlu olimpic, unul mondial şi unul european
- Marius Urzică (gimnastică) - un titlu olimpic, trei mondiale şi trei europene
- Nicu Vlad (haltere) un titlu olimpic, 11 mondiale şi nouă europene.
- Florin Popescu (caiac-canoe) - un titlu olimpic, şapte mondiale, şase europene
- Mitică Pricop (caiac-canoe) - un titlu olimpic, două mondiale, două europene.
Alina Dumitru: „M-au trimis la Paris în toiul nopţii. Mi-au stricat tot programul"
Luptele de pe tatami-ul amplasat în arena Paris-Bercy au stors-o de putere pe Alina Dumitru, mai ales că adversarele au apelat la metode aflate la limita regulamentului. „Cred că ar trebui să învăţ şi taekwondo sau alte asemenea arte marţiale, pentru că văd cu nu mai există fairplay în judo", a spus Alina despre meciul din sferturi cu belgianca Christine van Snick, care a lovit-o în mod repetat cu picioarele. Ambiţioasă din fire, Alina a vrut să continue chiar şi după accidentarea serioasă din acea partidă.
A luptat cu o singură mână în recalificări, efortul a fost dublu, şi la un moment dat a cedat. Una dintre explicaţiile insuccesului stă însă şi în programul haotic la care a fost supusă judoka noastră înainte de competiţie. „Am avut un zbor de seară duminică şi am ajuns foarte târziu la Paris. Nu ştiu cine a rezervat biletele, dar nu este normal să ajungem noaptea la hotel. Trebuia să aterizăm la 10 seara, avionul a mai avut întârizere trei ore şi am reuşit să dorm abia pe la trei noaptea. Tot programul mi s-a dat peste cap", a povestit Alina. „Am auzit că ar fi vrut iniţial să ne ia biletele luni, chiar cu o zi înainte de competiţie. Anul trecut n-am avut doctor, acum asta. Îmi pare atât de rău, pentru că am tras din greu pentru aceste Mondiale", a mai spus Alina.