Născută sub o stea norocoasă

Nadia Comăneci  îşi va petrece ziua de naştere la Los Angeles. Pe 12 noiembrie, zeiţa de la Montreal va împlini 47 de ani, iar cadoul cel mai de preţ va fi să fie înconjurată de familie şi prieteni.

Dorinţa Nadiei este ca gimnastica românească să ajungă din nou în elita mondială, acolo unde a fost odată.

Adevărul: Unde îţi vei petrece ziua de naştere?

Nadia Comăneci: Mi-e greu să spun, având în vedere programul meu încărcat. Dar cel mai probabil la Los Angeles vom ajunge, unde ne vom întâlni cu mai mulţi prieteni. Va fi frumos deoarece mulţi dintre ei sunt născuţi în această perioadă. Am prieteni care sunt născuţi pe 5, pe 9, pe 13 noiembrie, astfel încât ne vom aduna toţi şi ne vom cinsti reciproc.

Ce îţi doreşti de ziua ta?

Am trecut de mult de vârsta când îmi doream ceva material. Mă simt împlinită pe toate planurile. Cadourile pe care le vreau acum, însă, sunt mai mult timp alături de ai mei. De când am ajuns acasă, în această dimineaţă (n.r. – joi) fiul meu roieşte în jurul meu. Este foarte bucuros că mă vede după ce am lipsit mai bine de o săptămână. Şi îmi mai doresc să fim sănătoşi cu toţii.

Ce proiecte noi aveţi în plan pentru 2009?

De vreo câţiva ani, eu şi soţul meu, am hotărât să nu ne mai uităm în anul ce vine şi să nu ne facem planuri. Nu este nicio superstiţie, dar este mai sănătos. Vrem să ducem la bun sfârşit tot ce ne-am propus în anul 2008, iar după 31 decembrie vom avea timp destul să facem şi programul pentru următorul an.  Ne trebuie şi nouă o perioadă în care să respirăm, să ne bucurăm de sărbători şi să ne încărcăm bateriile.

Cum caracterizezi rezultatele din gimnastica română din 2008?

Referindu-mă la Jocurile Olimpice de la Beijing, fetele au avut un rezultat bun şi exerciţii frumoase şi corecte. Au obţinut un loc 3 binemeritat, foarte valoros, care este cât un aur, având în vedere că înaintea nostră s-au clasat chinezoaicele pe care nu aveam cum să le învingem acasă la ele şi reprezentativa Statelor Unite. Se putea şi mai rău, însă fetele au dat ce au avut mai bun.  Şi incontestabil, Sandra, a făcut cel mai bun sol. Toţi mi-au confirmat asta. Îmi pare rău de băieţi.

De ce are nevoie gimnastica română pentru a redeveni pe primul loc în lume?

Când am fost acolo sus n-am ştiut să apreciem. Acum când suntem la strâmtoare căutăm soluţii să fim ce-am fost şi ne dăm seama cât am fost de buni. Nu am ce reproşa gimnasticii. Totul trebuie să plece mult mai de jos. De la schimbarea mentalităţii până la a introduce mult mai multă mişcare în şcoli. Nu avem ce cere mai mult; în România avem maxim 300 de copii la gimnastică, pe când în State sunt peste 4 milioane care practică acest sport.

Un program încărcat

A fost învăţată de mică să fie activă cât e ziua de lungă: antrnamente, pregătiri, cantonamente, concursuri. I-a intrat în sânge şi nici acum la 47 de ani, după ce s-a lăsat de gimnastică de mai bine de două decenii, Nadia nu este altfel.

Fie că e vorba despre antrenamentele de la sala privată pe care o are în Oklahoma, despre evenimente caritabile sau pur şi simplu să fie prezentă la diferite evenimente în toate colţurile lumii, fosta gimastă onorează, atât cât îi permite timpul, toate invitaţiile.

„Chiar azi (n.r.-joi, 5 noiembrie) am ajuns şi eu acasă, în State, după  ce am lipsit 10 zile. Am fost în ţară (n.r. – România), am fost la Chicago, am fost prezentă la Zurich pentru un eveniment caritabil. Pe 10 noiembrie din nou voi ajunge la Chicago pentru a filma o reclamă.

Şi până pe 16 decembrie acesta va fi programul meu din eveniment în eveniment, dintr-un oraş în altul. Voi mai reveni în ţară între timp de două ori pentru nişte speech-uri speciale; o dată pe 19-21 noiembrie şi a doua oară la începutul lunii decembrie”, a declarat cea mai cunoscută sportivă a nostră.