Nadia, în oraşul unde religia nu contează

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Campionatul European din 1975 de la Skien i-a adus gimnastei românce primele sale succese internaţionale. Nadia a cucerit primele sale medalii într-o localitate în care creştinii, musulmanii, budhiştii, brahmanii şi cei de rit iudaic se roagă împreună.

Un orăşel la margine de lume. Aşa ar putea spune cine ajunge direct la Skien. Pare că n-are nimic special. Nimic mai fals. Skien este o adevărată bijuterie. Lucrată cu migală. Şlefuită până aproape de perfecţiune. Este capitala unei regiuni, Telemark. Skien are aproape 60.000 de locuitori şi, alături de Porsgrunn şi Bamble, formează a şaptea aglomeraţie urbană din Norvegia, cu 85.000 de suflete.

Fiordurile împart fiecare orăşel în mii de alte micuţe aşezări. Unite de zeci de poduri. Porsgrunn este renumit pentru porţelanurile sale. Skien, pentru faptul că adăposteşte cea mai mare comunitate de somalezi din Scandinavia.Este punctul de la care trebuie plecat când te gândeşti la Skien. Africanii au ajuns acolo aducând cu ei multitudinea de religii din ţara lor. Nici că puteau găsi un teren mai prielnic. Creştini, musulmani, budhişti, brahmani, cei de rit iudaic. Toţi îşi găsesc adăpost în Skien.

Fanfara oraşului colindă săptămânal

Farmecul Skienului este la fel de puternic precum parfumul de femeie. Nu al oricăreia. Ci al uneia frumoase şi isteţe. E inconfundabil. Asemenea filmului cu acelaşi nume în care Al Pacino demonstrează de ce filmul e numit artă. Şi nicidecum a şaptea.

În fiecare sâmbătă, la ora 6:00 dimineaţa, fanfara oraşului îşi începe activitatea. Fiecare instrumentist apare lângă biserica din centrul urbei, în uniformă. Apoi se pun pe cântat. Pare simplu. Doar că fanfara din Skien cântă străbătând toate străzile respectivei aglomerări urbane. Ca să-i bucure pe toţi contribuabilii care o susţin. Mersul, cel care aduce a pas de defilare, însă-i doar o fanfaronadă modernă, e un spectacol în sine.

În grup la locul de reculegere

Extrem de interesant este modul în care fiecare îşi manifestă credinţa în triunghiul – deloc întâmplătoare aleasă această formă geometrică – Skien–Porsgrunn–Balme. Oamenii se adună într-un anume loc. Apoi, împreună, merg la toate bisericile, indiferent de credinţă. Fiecare se roagă în legea sa, având grijă să nu deranjeze susceptibilităţile celorlalţi. Pare ciudat să vezi creştini descălţându-se la intrarea în moschee ori musulmani întinzându-şi covoraşul în biserică ori sinagogă, ca să-şi facă liniştiţi mătăniile.

Hotel olimpic şi parcuri pentru sănătate

Skien are şi-un hotel pentru sportivi. Sub denumirea de hotel olimpic, acesta adună sub acelaşi acoperiş camere, piscină, saune, terenuri de sport, de bowling, săli de biliard. Totul, cu o cotaţie de o singură stea. Însă e vorba de o stea a celor cinci cercuri. Distanţa de la hotel la sală poate fi parcusă, în ritm de plimbare, în maximum 30 de minute.

Aerul este atât de curat, poluarea, aproape inexistentă,­ încât te întrebi pentru ce-ţi trebuie maşină personală. Când mijloacele de transport în comun circulă după un orar care ar face invidios şi un ceas elveţian.

Copilul şi bomboanele

În acest areal aproape nefiresc de plăcut ca să fie numit urban a ajuns, în 1975, un copil din România. Evident, era vorba de o mlădiţă cu totul specială. Nadia Comăneci a obţinut în Skien primul ei titlu european la individual compus, primele medalii de aur la paralele inegale, la bârnă, la sărituri.

Dar şi primul „argint”. La sol. Toate la Campionatul European din 1975. Serie de cinci medalii a mai obţinut celebra gimnastă doar la Montreal, cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1976. Când a obţinut şi prima notă de 10 din istoria respectivului sport.

Ca orice copil, poate mai mult decât atât, căci provenea dintr-un stat comunist, Nadiei îi plăceau bomboanele. Bela şi Marta Karolyi au închis ochii când micuţele „tricolore” aproape că s-au prelins prin spaţiul dintre uşa şi canaturile unui magazin de dulciuri. S-au făcut că nu văd cum se îndoapă „pe repede înainte”, conform unui jargon mai puţin cunoscut, cu bomboanele de diverse feluri.

Italienii l-au sărbătorit pe Girolamo Mercuriale

Autorităţile oraşului italian Forli, unde locuieşte actualul preşedinte al FIG, reales acum, Bruno Grandi, au oferit fiecăreia dintre cele 102 federaţii prezente un exemplar din cartea „De Arte Gymnastica“, de Girolamo Mercuriale. Evenimentul a fost prilejuit cu ocazia celui de-al 77-lea Congres şi al Adunării Generale a Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.

Prima ediţie a acestei opere a fost scrisă în anul 1569, conţinutul fiind în întregime consacrat omului şi relaţiei sale cu sportul. Înaintea oricui, autorul a demonstrat că mişcarea este un fenomen biologic şi că a te mişca sănătos este una dintre caracteristicile esenţiale ale calităţii vieţii fiecărui individ. Practic, cu această lucrare, Mercuriale punea bazele educaţiei fizice, în relaţie cu medicina şi cultura în general.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite