Mircea Sandu şi-a lăsat promisiunile în ofsaid

din fotbalul românesc nu-l iartă şi îi cer demisia."Am avut salariul de 50 de dolari timp de patru ani. De trei ani am 1.500 de dolari. Este o muncă, mă interesează că am pe plan

din fotbalul românesc nu-l iartă şi îi cer demisia."Am avut salariul de 50 de dolari timp de patru ani. De trei ani am 1.500 de dolari. Este o muncă, mă interesează că am pe plan internaţional o cotă. În rest, fac ceea ce fac din pasiune, la fel cum un ziarist face aceeaşi meserie timp de ani în şir. Am destulă demnitate încât să nu devin preşul nimănui. Sunt echilibrat", se autocaracteriza Mircea Sandu înaintea alegerilor pentru preşedinţia federaţiei, din 21 noiembrie 2005. Povestea a ţinut la apropiaţii săi, care i-au acordat 187 de voturi pentru dintr-un total de 289, şi l-au lăsat astfel pe Gică Popescu, contracandidatul său, să se ocupe de afaceri. Până la 30 aprilie 2010, Naşu şi-a făcut un plan pentru îndeplinirea mai multor obiective care să aducă fotbalul românesc la standarde europene. În cele 17 pagini din programul intitulat "Strategia dezvoltării durabile a fotbalului românesc", Mircea Sandu a încercat să explice paşii care trebuie urmaţi pentru ca promisiunile făcute să fie realizate, pentru a-şi asigura în 2010 un nou mandat la Casa Fotbalului. "Deţinem toate elementele necesare unei relansări pline de succes în 2006 şi în anii următori", declara cu zâmbetul pe buze Naşu, după ce reuşise să atragă de partea sa mai mulţi contestatari, pe Ionuţ Lupescu şi pe Florin Prunea, şi după ce s-a văzut instalat în fruntea FRF.Contestat de suporteriMircea Sandu a avut parte la toate jocurile echipei naţionale de o atitudine ostilă din partea publicului. Nu conta oraşul, Timişoara, Constanţa sau Bucureşti, peste tot se strigau aceleaşi lozinci care cereau demisia bossului de la Casa Fotbalului. Dacă până la alegeri, fanii puteau fi uşor combătuţi şi li se spunea că nu au motive, chiar dacă selecţionata "tricoloră" nu se mai calificase la turnee finale (acest motiv era de fapt singurul de care fanii se puteau agăţa, pentru că preşedintele FRF nu avusese niciodată un program pe care să-l facă cunoscut publicului), de data asta există numeroase puncte din programul lui Mircea Sandu pe 2006-2009, care deja nu mai pot fi atinse. Au apărut, de asemenea, de la învestirea în funcţie, alte promisiuni utopice, una dintre ele, construirea a cinci stadioane în oraşele care au mai mult de 500.000 de locuitori fiind anunţată, cu zâmbetul pe buze, chiar într-o conferinţă de presă. Sloganurile susţinătorilor naţionalei de la partida România - Belarus: "Mircea Sandu, eşti o mizerie" şi "Federaţia! Demisia!", par a avea acoperire, chiar dacă au fost spuse într-o manieră jignitoare. Deja, la aproape un an de la alegeri, trei puncte ale "platformei" propuse de bossul FRF nu mai pot fi atinse.

Promisiuni neonorate
1. Calificarea echipei naţionale U21 la CE 2007.
2. Organizarea finalei Cupei UEFA la Bucureşti, în anul 2009, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înfiinţarea FRF.
3. Calificarea în 2007 a echipelor naţionale de juniori la faza a doua a turneelor preliminare şi, în procent de 50%, calificarea unora dintre aceste echipe la turneele finale ale competiţiilor europene.
4. Organizarea unui turneu final european de juniori în România în 2007.
Promisiuni ce mai pot fi onorate
1. Calificarea naţionalei la Euro 2008, din Austria şi Elveţia, respectiv, la Cupa Mondială 2010, din Africa de Sud.
2. Calificarea echipei de futsal la CM din Portugalia, accederea şi menţinerea între primele 10 echipe la nivel european.
3. Calificarea în 2008, 2009 şi 2010 a echipelor naţionale de juniori în faza a doua a turneelor preliminare şi, în procent de 50%, calificarea unora dintre aceste echipe la turneele finale ale competiţiilor europene.
4. Organizarea unui turneu final european de juniori în România în 2008/2009.
Realizări
1. Reorganizarea sistemului competiţional prin structurarea piramidei performanţei în elită (Liga I, 18 echipe), profesionist (Liga II, 2 serii a 18 echipe), semiprofesionist (Liga III, 4 serii a 18 echipe)
2. Extinderea sistemului de licenţiere a cluburilor, diferenţiat, pe niveluri de performanţă.
3. Susţinerea şi monitorizarea lotului de 15 ani aflat într-un program special de pregătire la CNAF Mogoşoaia şi extinderea programului şi la alte categorii de vârstă.
4. Introducerea cursurilor specializate pentru antrenorii de portari şi pentru preparatori fizici.
Nerealizări
1. Încurajarea şi, ulterior, obligarea cluburilor masculine de a organiza şi secţii de fotbal feminin.
2. Creşterea calităţii competiţiei interne de fotbal în sală.
3. Participarea lectorilor pentru arbitri la cursurile de antrenori.
4. Identificarea şi atragerea de noi sponsori pentru activitatea arbitrilor.