Meciul unor generaţii

Mai e puţin şi începe Brazilia – România. Meciul după care a alergat o generaţie. Şi de care fuge o alta.

Selecţionerii noştri, Anghel Iordănescu şi Răzvan Lucescu, au căzut de acord asupra următorului prim „11": Stelea - Săpunaru, Tamaş, Chivu, Raţ - Hagi, Lupescu, Gică Popescu, Dorinel Munteanu - Mutu, Răducioiu.

Rezerve: Prunea, Belodedici, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Oros, Gabi Matei şi Ţucudean. Generalul pupă cu respect o cruciuliţă. Meciul poate începe.
Romario şi Robinho se distrează pe flancuri cu Săpunaru şi Raţ, iar Iordănescu se întoarce nervos spre Răzvan: „Bă, ăştia se cred deja în vacanţă!". Un-doi Bebeto-Neymar, Tamaş e KO. „Zici că a stat noaptea la şpriţ şi a pierdut avionul", mârâie iar Tata Puiu. Pasă printre Elano, gol Ronaldo. „Unde e Chivuuu?", se aude de sub caşchetă. Pauză. „Nea Puiule, eu nu mai pot să joc. Am bilete la film, trebuie să plec. Şi sunt şi obosit, am avut un sezon greu...", zice Mutu. „Ce facem Răzvane?". „Nicio problemă, intră Ţucudean!".

Repriza a doua. Gică Popescu împinge mingea în faţă, cu pasul său de triplusaltist. Îl ajută Lupescu. Pasă scurtă la Hagi, şut şi Julio Cesar scoate mingea din plasă. Răzvan simte momentul şi îl cheamă la bancă pe Hagi. "Gică, nu vrei să vii cu mine la Rapid? Poate vorbeşti şi cu Lupescu, e băiat bun, chiar şi-a riscat pielea pentru mine. Zi, vii?". "Nu Răzvane, rămân la naţională".