Marile controverse ale gimnasticii

Printre cazurile care au suscitat comentarii multiple şi discuţii extrem de aprinse se numără cele ale sportivilor Andreea Răducan, Paul Hamm–Young şi Tatiana Gustu. Gimnastica nu mai este de mult un sport fără scandaluri. Iar acest lucru ţine de ani buni şi continuă să facă victime.

Cel mai recent a fost produs de presa din întreaga lume şi a fost legat de vârstele gimnastelor chineze care au participat la cea de-a XXIX-a ediţie a jocurilor olimpice, organizată chiar în capitala celei mai mari şi mai populate ţări din lume.

Chiar gazdele au încurcat borcanele, postând pe internet vârstele reale ale unora dintre sportive, care aveau chiar şi 13 ani. În condiţiile în care vârsta minimă este 16 ani. S-a revenit, datele de pe net au fost modificate. Comitetul Olimpic Internaţional a închis ochii, căci erau prea mulţi bani în joc.

Contestaţie cu probleme pentru yang Tae-Young

Mergând înapoi în timp, ajungem la Jocurile Olimpice de la Atena 2004. Capitala Greciei a găzduit întreceri fastuoase, în urma cărora a rămas cu baze sportive excepţionale. La fel de ieşită din comun a fost şi disputa pentru locul întâi la individual compus.

Pentru prima oară în istorie, un american a cucerit aurul olimpic în cea mai complexă probă. Este vorba de Paul Hamm. Arbitrii l-au furat de o zecime de punct pe Yang Tae-Young. Un coreean care, din respectivul motiv, a fost aruncat pe a treia treaptă a podiumului.

Ulterior, s-au găsit vinovaţii, care au şi fost sancţionaţi: oficialii care dăduseră notele la paralele inegale. Nu i s-a făcut dreptate asiaticului, căci SUA se luptau la medaliile de aur cu China. S-a invocat faptul că acesta nu făcuse contestaţia în cele doar 3 minute regulamentare.

Young s-a adresat Curţii de Arbitraj Sportiv de la Lausanne şi are mari şanse să primească aurul olimpic care i se cuvine. Nu cred că va uita cineva, vreodată, primele note de 10 din istoria gimnasticii. Minunea, dacă nu cumva perfecţiunea atinsă atunci de Nadia Comăneci, la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976. La cele din Sydney 2000, o altă româncă şi-a câştigat locul în statistică. Andreea Răducan. Răcită, aceasta a luat Nurofen, un medicament recomandat de medicul lotului român de gimnastică, Ioachim Oană.

N-avea voie. Nici că ar fi fost vorba de doping, ci doar de un element din compoziţia medicamentului, care era pe lista de substanţe interzise. Andreea a pierdut aurul olimpic. Ion Ţiriac, preşedinte pe atunci al Comitetului Olimpic Român, a făcut un scandal monstruos, pe bună dreptate. Inutil însă. Cel puţin momentan. Căci şi acest caz se judecă. Ţiriac n-a mai ajuns nici măcar pe lista de candidaţi la CIO.

În 1992, la Barcelona, Tatiana Gustu, gimnastă din fosta URSS, a ajuns în posesia aurului olimpic. N-ar fi trebuit să ajungă nici măcar în finala de la individual compus, căci greşise flagrant la bârnă. Arbitrii şi-au făcut, însă, treaba, iar americanca Shannon Miller, cea care merita să ia titlul, a rămas doar cu bronzul.