Limbajul secret al jucătorilor de volei

Semnele pe care şi le fac voleibaliştii ajută la blocaj. Chiar dacă anumite echipe recurg la coduri secrete, ele s-au standardizat de-a lungul timpului Probabil că mulţi dintre noi

Semnele pe care şi le fac voleibaliştii ajută la blocaj. Chiar dacă anumite echipe recurg la coduri secrete, ele s-au standardizat de-a lungul timpului

Probabil că mulţi dintre noi ne-am întrebat ce semnificaţie au anumite gesturi ale voleibaliştilor din timpul meciurilor. Am observat că în momentul în care un jucător sau jucătoare serveşte, coechipierul îi transmite un mesaj pe care adversarul să nu-l vadă.

"Lucrurile sunt simple. În general, aceste coduri erau realizate la voleiul normal, de sală, cu şase jucători. Cei trei din faţa fileului se mişcau şi dădeau acele mesaje pentru ca coechipierii să cunoască poziţia următoare la blocaj, un procedeu foarte important în acest sport", ne-a spus Constantin Chiţigoi, fost mare voleibalist român, fost internaţional, dar şi fost selecţioner al echipei naţionale masculine.

Acum, la modă este voleiul pe plajă, iar tactica este foarte importantă, motiv pentru care aceste semne sunt decisive în privinţa rezultatului final. "Voleiul a evoluat de-a lungul timpului. Dacă până acum 10 ani, voleiul de sală era popular, ierarhia s-a schimbat. Cel de plajă se bucură acum de un succes foarte mare. Sunt turnee ca la tenisul profesionist, de 80.000-100.000 de euro fiecare… Vă pot confirma faptul că un jucător de top din voleiul de plajă poate câştiga într-un an peste 500.000 de dolari, ceea ce nu e puţin deloc.

E adevărat că e mult mai greu, raportul atac-apărare e unu la unu, spre deosebire de voleiul de sală, unde este de 3-3 şi unde spaţiile de acoperit sunt mai mici. În general, înainte, jucătorii mai în vârstă se duceau spre <> , dar acum sunt mulţi jucători tineri care practică acest sport", ni s-a destăinuit acelaşi Chiţigoi.

"Unii folosesc aceleaşi coduri zi de zi"

Referitor la numărul de coduri în volei, situaţia este interesantă: "În general, jucătorii experimentaţi pot ajunge la patru sau chiar cinci semne diferite pe care le transmit coechipierilor, în timp ce debutanţii au doar două!". Întrebat dacă aceste semne sunt unele standard sau pot fi diverse, Chiţigoi a explicat situaţia: "Depinde. Anumite formaţii fac o tactică înainte de meci, iar semnele pot fi doar pentru acea partidă. Altele preferă să le folosească zi de zi. Părerea mea e că aceste coduri tind să se standardizeze".