Legendele fotbalului: Dom’ Profesor „Topi“

„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul românesc. Astăzi este rândul lui Angelo Niculescu, selecţionerul care a calificat echipa naţională la Campionatul Mondial din 1970, după 32 de ani de absenţă.

Angelo Niculescu, sau „Dom' Profesor", aşa cum i se spune de obicei, este mândru de faptul că s-a născut în Cetatea Banilor. „Craiovenii sunt regii Olteniei", obişnuieşte să spună bătrânul antrenor. A avut de mic chemare pentru fotbal, mai ales că fratele său, Jean, era jucător de bază în echipa fanion a oraşului.

„La 14 ani m-a dus la fotbal fratele meu, care era vedeta oraşului, la Rovine Griviţa. Antrenor era unul Ale Popescu, fost jucător la Unirea Tricolor... Am debutat doi ani mai târziu ca mijlocaş, în Divizia B. În 1939, când a început războiul, m-au luat în armată. Am avut însă noroc cu fotbalul, pentru ca am fost detaşat la Craiova, într-o funcţie administrativă, ca să pot juca în continuare. Am făcut-o la FC Craiova, echipa unui bogătaş celebru, Puiu Pleşa. Eram cei mai buni, în 1943 am şi câştigat campionatul de război", a povestit Niculescu, care n-a apucat să îmbrace niciodată tricoul primei reprezentative din postura de fotbalist.

„Nu am jucat în naţională pentru că apogeul meu ca fotbalist a coincis cu perioada belică. După război m-am transferat în Bucureşti, la Carmen, în 1947 am ajuns la Ciocanul, iar în 1948, când echipa a fuzionat cu Dinamo, am fost păstrat în lotul alb-roşiilor, unde am rămas până la finalul carierei", a rememorat Angelo Niculescu. Puţini ştiu astăzi că venerabilul tehnician, care a împlinit de curând 90 de ani, era poreclit „Topi" pe vremea când era încă jucător activ.

A calificat naţionala la un CM după 32 de ani

La 30 de ani a făcut primii paşi în meseria de antrenor, la juniorii lui Dinamo, iar după trei ani a fost promovat ca antrenor la echipa mare, unde a rămas până în 1967, exeptând două scurte mandate la Steaua şi Tractorul Braşov.  A urcat apoi pe o treaptă superioară a profesiei, devenind selecţioner. Sub comanda antrenorului Angelo Niculescu, România s-a calificat din nou, în 1970, la un Campionat Mondial, după o absenţă de 32 de ani.

Antrenor al lui Dinamo (primul din stânga), la mijlocul anilor ’60  Fotografii: Ionxx

Naţionala României a trecut de o grupă preliminară de foc, în care a întâlnit Portugalia, medaliată cu bronz în 1966, Elveţia şi Grecia, pentru a nimeri apoi în „Groapa cu Lei" de la Guadalajara, o grupă cu Anglia, campioana en-titre, Brazilia, campioana din 1958 şi 1962, respectiv,
Cehoslovacia.

„Pentru mine, participarea la Mexico '70 a fost împlinirea unui vis", a mărturisit Angelo Niculescu, care nu a ocolit nici subiectul nefolosirii lui Nicolae Dobrin. „Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze şi să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu şi veneau dimineaţa. Odată i-am aşteptat în paturile lor, eu şi secundul, ca să nu ne mai poată minţi. Şeful delegaţiei a vrut să-i trimitem acasă, dar m-am opus, pentru că ne făceam de râs. Dobrin se uita mereu la englezi. Ăia mai beau câte o bere, mai stăteau la o terasă, dar erau campioni mondiali. Noi ce eram? Nişte anonimi. Oricum, la vremea aceea nu mi-a reproşat nimeni nimic. După ani de zile s-a ridicat problema: de ce nu a jucat Dobrin în Mexic?", a explicat venerabilul antrenor. Acesta a rămas la cârma primei reprezentative până în 1972: „După un meci cu Finlanda, scor 1-1, într-o şedinţă forţată de partid, m-au dat afară. Vinovat era Rică Răducanu. A ţinut mingea prea mult şi finlandezii ne-au egalat".

A fost dorit de Olympique Marseille

A antrenat apoi Sportul Studenţesc şi Politehnica Timişoara, după care s-a întors la Dinamo, în sezonul 1980-1981. A plecat apoi din nou în provincie, la SC Bacău, Universitatea Cluj şi Oţelul Galaţi. Abia în 1990 a reuşit să prindă un contract în străinătate.

„M-au mai dorit înainte şi cei de la Olympique Marseille, a venit şi un grec de la AEK Atena care a stat două săptămâni prin Bucureşti, dar n-am primit aprobarea Comitetului Central al PCR. La 69 de ani am fost solicitat să preiau Club Africain de Tunis. Am mers ca director tehnic şi l-am luat cu mine pe Ilie Balaci ca antrenor principal", a povestit profesorul Niculescu.

"Antrenorul Angelo Niculescu a fost pentru noi un factor educativ, un părinte adevărat."
Cornel Dinu
administrator delegat Dinamo

E inventatorul tiki-taka

Criticat vehement la începutul anilor '70 pentru stilul de joc pe care l-a implementat la echipa naţională, supranumit «temporizare» în presa vremii, Angelo Niculescu este acum apreciat de către FIFA exact din acelaşi motiv. Mai exact, forul internaţional i-a atribuit, în 2011, paternitatea aşa-zisului tiki-taka, acel îndelung joc de pase prelungite cu care Barcelona face furori. „Ideea era să păstrăm cât mai mult mingea. Pasam mult, pentru a pregăti fazele ofensive. Eu mi-am însuşit această tactică în perioada când am facut un turneu în Brazilia", a povestit Niculescu.

Angelo Niculescu

Data naşterii: 1 octombrie 1921, Craiova
Cariera de jucător: Rovine Griviţa Craiova, FC Craiova, Carmen, Ciocanul, Dinamo
- A fost primul căpitan al lui Dinamo
Cariera de antrenor:  Dinamo, Steaua, Tractorul Braşov, Sportul, Poli Timişoara, SC Bacău, Universitatea Cluj şi Oţelul Galaţi
- A fost selecţioner între 1967 şi 1973, în 39 de partide, reuşind să califice naţionala la Campionatul Mondial 1970
- A luat două titluri cu Dinamo, în 1955 (primul din istoria clubului) şi 1965.
- A câştigat o Cupă a României (1964)