Kennedy: "Fără fotbal nu-mi puteam imagina viaţa"

După aproape trei ani de zile, fotbalistul scoţian pe care Ganea l-a accidentat grav în amicalul Scoţia-România 1-2, din martie 2004, e gata să revină la prima echipă a lui Celtic Glasgow

După aproape trei ani de zile, fotbalistul scoţian pe care Ganea l-a accidentat grav în amicalul Scoţia-România 1-2, din martie 2004, e gata să revină la prima echipă a lui Celtic Glasgow

Pe 25 martie 2004, lumea l-a descoperit pe John Kennedy, fotbalistul. Titular în echipa lui Celtic într-un meci cu Barcelona, chiar pe Nou Camp, fundaşul scoţian (20 ani) l-a redus la tăcere pe Ronaldinho. Şase zile mai târziu, John şi-a îndeplinit un alt vis. A debutat la naţionala Scoţiei, într-un amical cu România, la Glasgow (scor 1-2). Avea să fie primul şi, deocamdată, ultimul meci pentru fundaş.

În minutul 14, Kennedy a fost faultat brutal de Ionel Ganea. Genunchiul stâng i-a fost zdrobit, iar medicii credeau că jucătorul va lipsi un an. S-au înşelat. Au trecut aproape trei ani şi Kennedy de-abia acum e apt din nou să joace. După patru operaţii complicate, e gata să revină în prima echipă a lui Celtic. Deşi amintirea e dureroasă, John a acceptat să acorde un interviu, în exclusivitate, pentru Adevărul.

- John, îţi mai aminteşti momentul?
- Ţine de trecut şi nu are rost să mă mai gândesc la ce a fost. Acum vreau doar să privesc înainte. Gândul la viitor m-a ajutat să duc până la capăt acest lung proces de recuperare.

- Cum te simţi acum? Ai mai vorbit cu Ganea de atunci?
- Sincer să fiu, sunt foarte fericit că o să am ocazia să joc fotbal din nou. Realizez că am fost foarte aproape de o retragere forţată. În rest, nu mai vreau să zic nimic…

- Cum crezi că te-ai fi descurcat fără fotbal?
- Au existat câteva momente când mi-am imaginat viaţa fără fotbal, dar întotdeauna am ştiut că trebuie să mă concentrez pentru a reveni. E tot ce mi-am dorit de când eram mic. Dacă aş fi rămas fără fotbal, mare lucru nu aş mai fi avut în viaţă. Din fericire, am reuşit să îmi revin, iar acum sunt mult mai puternic, atât psihic, cât şi fizic.

- Testul revenirii se apropie. Ai emoţii?
- Ştiu că lumea va dori să vadă dacă sunt acelaşi jucător. Evident, o să-mi ia ceva vreme să mă întorc la capacitate maximă. De la sfârşitul lunii iunie am fost gata. În primele zile de antrenament cu prima echipă a lui Celtic, toţi mă menajau, dar au realizat repede că sunt OK şi acum am parte de acelaşi tratament ca restul băieţilor.

- Care a fost cea mai mare problemă în timpul recuperării?
- Familia mea. S-au simţit neputincioşi, pentru că totul a depins de mine, iar ei nu puteau decât să aştepte şi să vadă cum decurge recuperarea. Apoi, apăreau tot felul de zvonuri, cum că nu o să-mi mai revin niciodată. Nu ştiu de ce, dar ei auzeau mereu înaintea mea aceste lucruri. A trebuit să-i spun mamei mele de nu ştiu câte ori că totul e OK, să nu mai creadă tot ce aude. Am ascuns foarte multe lucruri părinţilor mei.

Mă bucur, dar cred că el se bucură şi mai mult că revine pe teren. Îi urez multă sănătate şi baftă. Accidentele pe teren se întâmplă mereu.
Ionel Ganea, atacant Rapid