Ionela Târlea: "Mai vreau să prind încă o olimpiadă"

Vicecampioană olimpică la Atena în proba de 400 m garduri, Ionela Târlea-Manolache a ratat participarea la Campionatele Mondiale de anul trecut din cauza unor probleme de sănătate. Acum, ea se

Vicecampioană olimpică la Atena în proba de 400 m garduri, Ionela Târlea-Manolache a ratat participarea la Campionatele Mondiale de anul trecut din cauza unor probleme de sănătate. Acum, ea se pregăteşte la Bucureşti, împreună cu antrenoarea Liliana Năstase, în vederea revenirii în concursuri.
- Sezonul de sală bate la uşă. La ce nivel te afli cu antrenamentele?
- Acum mă simt bine şi mă pregătesc la parametri normali. Fac câte două şedinţe de pregătire pe zi, două ore de dimineaţa şi încă o oră şi jumătate după-amiaza, atât pe pistă, cât şi în sala de forţă. Duminica am liber.
- Cât de greu îţi este să revii după o pauză atât de lungă?
- Ultima oară am concurat la sfârşitul lunii iunie, la Oslo, când am fost nevoită să abandonez. Orice revenire este grea, dar eu sunt deja obişnuită cu asta. Accidentările nu m-au ocolit în carieră, pentru că alergarea peste garduri este o probă dură, care solicită foarte mult organismul. Am şi vreo trei operaţii la activ, problema mea fiind că sufăr încă din copilărie de o malformaţie congenitală la nivel lombar, care mă sâcâie când mi-e lumea mai dragă. De multe ori chiar m-am gândit la retragere, dar de fiecare dată am găsit forţa să continui.
- Când ai programate primele concursuri?
- Sper că în luna februarie, dar deocamdată nu ştiu unde, pentru că de treaba asta se ocupă managerul meu. În mod cert, voi participa la Campionatele Mondiale în sală din luna martie, care vor avea loc la Moscova. Cum proba de 200 m a fost scoasă din programul concursurilor indoor, voi lua startul la 400 m şi la ştafetă. În vară, obiectivul meu este Campionatul European de la Goteborg, la care voi participa la 400 m garduri şi, bineînţeles, la ştafetă.
- Multe sportive profită de câte o pauză mai lungă pentru a avea un copil. Nu te-ai gândit la un urmaş?
- Îmi doresc foarte mult un copil, dar încă nu se pune problema. Peste o lună fac 30 de ani, iar la vârsta asta un copil ar însemna să o termin cu sportul. Iar eu vreau să mai continui, pentru că îmi place ceea ce fac. Dacă voi fi sănătoasă, sper să ajung şi la Beijing, în 2008. Am fost la trei olimpiade, dar mai vreau una. Abia după aceea voi face un copil.