Ioan Andone: "Nu m-a căutat nimeni din ţară până în prezent!"

Exact un an de zile a durat experienţa internaţională ca antrenor a lui Ioan Andone. În iarna lui 2006, "Fălcosul" a acceptat oferta ciprioţilor de la Omonia Nicosia, urmând a avea drept

Exact un an de zile a durat experienţa internaţională ca antrenor a lui Ioan Andone. În iarna lui 2006, "Fălcosul" a acceptat oferta ciprioţilor de la Omonia Nicosia, urmând a avea drept obiectiv titlul de campioană. Când a simţit însă că echipa sa deranjează şi este împiedicată să ia titlul, a decis să plece.
- De ce aţi decis brusc să demisionaţi?
- Pentru multă lume, informaţia aceasta poate a surprins. Eu însă eram decis să plec încă de anul trecut, după meciul cu Apoel. Dacă am putut accepta până la urmă că mi-au anulat un gol valabil, am rămas perplex când am văzut în ce manieră de arbitraj a fost condusă partida. Aveam cinci jucători pasibili de suspendare şi patru accidentaţi, iar etapa următoare era programată o partidă cu Apolon, ocupanta locului patru, care trage şi ea la titlu. Toţi cei cinci au primit foarte uşor galben şi au devenit automat suspendaţi. Chiar şi în aceste condiţii, am scos un egal (2-2), dar noi trebuia să câştigăm, ceea ce ar fi însemnat că trecem pe primul loc. Dezgustat de acest fapt, a doua zi am anunţat conducerea clubului că mă retrag. Ei au tras de mine, m-au mai întrebat chiar şi pe 31 decembrie dacă nu mă răzgândesc, dar decizia mea era deja luată. M-au rugat doar să nu fac public acest lucru până nu vor găsi un înlocuitor, mai ales că e greu să găseşti un tehnician în plin campionat.
- Şi apoi?
- Nimic. Ei l-au găsit pe Matzourakis şi m-am liniştit şi eu. Am mai stat până sâmbăta trecută pe bancă, moment în care am încheiat şi conturile. În câteva zile, voi preda casa, maşina şi alte lucruri, şi cel mai probabil vineri mă întorc acasă. Eu am acceptat condiţia lor privind plecarea mea, pentru că anul trecut şi cei de la Omonia mi-au întins mie o mână când aveam nevoie. Plec cu inima împăcată pentru că am lăsat echipa într-o ipostază din care mai poate câştiga campionatul. Am făcut tot ce am ştiut eu mai bine pentru ca Omonia să fie o echipă puternică. M-am simţit excelent în Cipru.
- De când aţi anunţat oficial că demisionaţi, câte oferte aţi primit din România?
- Niciuna. Nici de la Poli, nici de la Rapid, cum am înţeles că a apărut în ţară. E adevărat că zilele trecute am vorbit cu George Copos, dar nu despre un eventual angajament al meu acolo, ci doar despre Grozdanovski. Un jucător pe care eu l-am avut la Omonia şi despre care mi s-au cerut referinţe. Atât şi nimic mai mult, sincer.
- Dar acum unde aţi dori să antrenaţi?
- Aş fi tentat să mă întorc în campionatul românesc, dar nu am nicio ofertă deocamdată. Doar doi impresari m-au rugat să le dau voie să-mi caute angajamente tot în străinătate, unul care caută prin Rusia şi Ucraina şi unul care caută prin Olanda.
- V-aţi simţit trist de Sfântul Ion?
- Nu. Chiar a fost o zi fericită pentru mine. Telefonul a sunat aproape încontinuu. M-a sunat domnul Nicolae Badea, dar şi marea majoritate a fotbaliştilor de la Dinamo. Este o realizare pentru mine să constat că după un an de când am plecat de acolo mai sunt căutat. Cred, deci, că prin munca mea, mi-am câştigat respectul jucătorilor roş-albi.