Înotătorul Răzvan Florea are două coaste fisurate

La Campionatele Mondiale în bazin scurt de la Shanghai, Răzvan Florea şi ştefan Gherghel, doi sportivi cu cărţi de vizită impresionante, nu au reuşit să se califice nici măcar în

La Campionatele Mondiale în bazin scurt de la Shanghai, Răzvan Florea şi ştefan Gherghel, doi sportivi cu cărţi de vizită impresionante, nu au reuşit să se califice nici măcar în semifinale. Primul a concurat accidentat, iar examenele medicale la care a fost supus au arătat că acesta are două coaste fisurate.
Înainte de Mondiale, cei doi s-au pregătit, timp de trei săptămâni, la Sierra Nevada (Spania), la 2.300 de metri altitudine. În timpul unui antrenament în sala de forţă, Florea s-a accidentat, la prima vedere părând a fi vorba despre o întindere la muşchii intercostali. Deşi i s-a recomandat să facă o pauză mai lungă pentru refacere, el a revenit în bazin după numai o zi. La Shanghai, medaliatul cu bronz la JO de la Atena a luat startul în proba de 100 m spate, fiind eliminat încă din serii, după care a renunţat. "Am avut dureri foarte mari şi probleme de respiraţie, pentru că mă apăsa pe cutia toracică. Am hotărât, împreună cu antrenoarea mea, să nu mai particip şi la cursa de 200 m, deoarece nu avea rost să forţez. Mai bine făceam pauză atunci, când m-am accidentat, iar acum poate că eram bine", ne-a declarat Florea. După două zile de la revenirea în ţară, constănţeanul a făcut un RMN la o clinică particulară din Bucureşti, iar diagnosticul a fost mult mai dur decât se aştepta. Sportivul are două coaste fisurate, fiind oprit de la orice fel de efort timp de două săptămâni. "Nu credeam că este atât de rău. La înotători, o pauză mai lungă înseamnă foarte mult. Voi rămâne un pic în urmă cu pregătirea, dar am timp să recuperez până la Europenele de la sfârşitul lunii iulie", crede sportivul.ştefan Gherghel, în schimb, a acuzat lipsa de acomodare cu diferenţa de altitudine dintre Sierra Nevada şi Shanghai: "E vina mea. Nu mi-au ieşit calculele cu coborârea de la altitudine. Ar fi trebuit o perioadă mai lungă de acomodare. Dacă ştiam că se va întâmpla aşa, mai bine nu mergeam. Mai ales că la Indianapolis, în 2004, am câştigat medalia de argint la 200 m fluture, iar acum am venit pe locul 11". Gherghel va participa şi el la Europenele din vară, după care va pleca în SUA, pentru Masterat.

Efectele pregătirii la altitudine
În situaţia în care un sportiv intră în concurs imediat după ce a coborât de la altitudine, atunci el poate obţine performanţe foarte bune. Dacă însă trec mai mult de 4-5 zile, încep probleme de readaptare, care pot dura şi două săptămâni. În această perioadă, este recomandat ca sportivul să nu concureze deloc. Abia după aceea organismul revine la capacitatea maximă. "La fel s-a întâmplat în 2004, înaintea Olimpiadei, când înotătorii au concurat la Naţionale după 8-9 zile de la coborârea de la altitudine. Au câştigat prin valoare, dar cu rezultate mai modeste şi cu costuri metabolice foarte mari. Ar fi trebuit să ştie lucrurile astea", ne-a declarat doctorul Dorel Tocitu, şeful Laboratorului de Biochimie din cadrul Institutului Naţional de Cercetări pentru Sport.