Îngeri şi demoni

Florin Iaru

Dacă nu punem la socoteală gazonul, ghinionul şi pe bunul Dumnezeu, arbitrajul a fost, este şi va fi groparul fotbalului românesc. Totul ar fi posibil dacă n-ar fi arbitri. De acolo încep jalea, nedreptatea şi împilarea. Arbitrajul a stins steaua noastră norocoasă de pe cer.
E cu atât mai straniu ce s-a întâmplat cu Steaua cealaltă. De unde a venit acest ins milos, acoperindu-şi ochii şi roşind feciorelnic? Din Cehia? Păi nu e Cehia duşmana noastră tradiţională? Ce l-a putut convinge să dea o mână de ajutor lui Becali? Omul nu e nici măcar ortodox. O fi fost, noaptea, prin vreun local de-al lui Nicu Gheară Aş! Exclus! Vor fi fost bani grei la mijloc Cât de grei? A greşit omul Dar parcă prea a greşit cu aţă albă. Sau, vorba suporterilor stelişti, a greşit în favoarea noastră şi asta nu se pune!
Lăsând gluma la o parte, mă întreb de ce nu credem niciodată că a greşi e omeneşte? Doar repartiţia erorilor urmează aceeaşi curbă statistică din toate celelalte domenii. Vreţi un exemplu? Italienii erau blestemaţi de statistică la loviturile de departajare. Au pierdut un Campionat Mondial la penalty-uri. Egalizarea şanselor le-a surâs mai târziu. Să fie arbitrajul o excepţie? Aproape că nu mai există meci scutit de faze controversate sau de decizii neghioabe. ţine arbitrul cu unii sau cu alţii? şi, chiar dacă ţine, cum mama naibii de ia hotărârea decisivă tocmai într-o fază grea, într-o fracţiune de secundă?
Eu cred că arbitrii sunt oameni, simpli oameni supuşi greşelilor, dar asupra lor stau aţintiţi ochii electronici ai camerelor. Numărul de greşeli nu creşte şi nu scade. E constant. Din cauza tehnicii, noi vedem şi înţelegem mai mult. Poate că numărul uriaş de partide care trebuie disputate a dus la scăderea calităţii arbitrilor. Dar nu cred (decât în cazurile flagrante) că arbitrii sunt chiar demonii care strică jocul.
Am să exemplific această mică demonstraţie cu povestea retrogradării Rapidului, acum patruzeci de ani. Era un meci decisiv. Rapidul nu trebuia să piardă. şi, teoretic, n-a pierdut, numai că, la o fază anostă, mingea s-a rostogolit prin spatele liniei de fund şi a intrat în poartă printr-o gaură a plasei. Arbitrul s-a frecat la ochi, a văzut mingea în aţe şi a fluierat gol.