Adevarul.ro

Gică Popescu crede în revenirea Regelui pe banca tehnică, dar consideră că acesta trebuie să se împace cu ideea că nimeni nu va mai fi ca el.

În Bucureşti cerne o burniţă de o jumătate de oră, iar traficul a paralizat oraşul. Întârzii un sfert de oră la interviul cu Gică Popescu şi primul lucru pe care mi-l arată fostul căpitan al Barcelonei e ceasul. „Din timpul pentru interviu am pierdut. Peste o oră am întâlnire la o bancă. Şi se lucrează tot mai greu cu băncile, de când statul a devenit cel mai important client al lor", spune Baciul. În biroul de sticlă de la „GP Holding", aşa cum scrie pe plăcuţa aurie de la intrare, tabloul cu Gică ridicând Cupa Cupelor în 1997 se pierde printre hărţi cu terenuri din jurul capitalei, machete de hoteluri şi eoliene în miniatură.

„Adevărul": Ce mai faci?

Gică Popescu: Mulţumesc bine. Aştept să treacă criza...

Şi cum aştepţi?

Păi, deocamdată îmi îmbunătăţesc jocul de tenis de câmp.

Mai joci cu Ion Crăciunescu?

Mai joc, dar eu am trecut deja la nivel superior. Am câţiva subalterni cu care mă întrec.

Te lasă să câştigi?

Niciodată! Dimpotrivă, ard pe teren să mă bată! Fotbal nu prea joc, din păcate. Doar la meciurile caritabile la care suntem invitaţi eu şi Gică.

Chiar, cum a fost la Hamburg, săptămâna trecută?

Superb! I-am zis şi lui Hagi: „Cumnate, uită-te la Figo, la Zidane, cât de modeşti pot fi!". La un moment dat, în timpul meciului, am aruncat un ochi pe banca de rezerve. Ştii cine erau acolo? Figo, Gică, Lehmann, Karembeu... Mamă, mamă, ce fotbalişti!

Ronaldo a mai slăbit...

Da, cred că un kilogram, două... I-am zis în vestiar: „Nu ţi-e băi, ruşine, cu burtica asta? Ai jucat contra noastră la meciul tău de retragere, cred că aveai 30 de kilograme în plus. Acum cred că ţi-au mai rămas vreo 28...!". Iar el, imediat: „Gică, nu tu trebuie să vorbeşti, de la fripturile alea de vită argentiniană pe care le puneai tu pe grătar, la tine acasă, la Barcelona, mi se trage. Atunci am început să mă îngraş!"

Cum rămâne cu retragerea „Generaţiei de Aur"?

Neapărat facem meciul ăsta. Să jucăm şi noi pe "Arena Naţională", prea e frumoasă atmosfera! Probabil undeva în mai anul viitor o să fie meciul. Deja am vorbit acum, la Hamburg, cu câţiva.

Cu cine?

Ei, e secret, o să le aflaţi la timpul potrivit. Şi data exactă, şi invitaţii.

„Ronaldo era de gaşcă, Romario - mai distant"

Radu Cosaşu a scris cândva că ţine cu Barcelona mai ales pentru faptul că un român a fost căpitan acolo şi a fost îmbrăţişat de regele Juan Carlos...

Da, am citit. Foarte frumos.

Crezi că azi ai mai fi putut juca acolo?

Ce pot să spun, să ne apucăm acum să facem presupuneri? Cum ar fi dacă ar fi... Nu uita însă că am jucat acolo într-o echipă în care erau trei Baloane de Aur! Figo, Stoicikov, Ronaldo. Nu e de ajuns?

Chiar, care a fost cel mai mare fotbalist alături de care ai jucat?

Greu. Cred că pe primul loc aş pune doi fotbalişti: Ronaldo şi Romario. Fabuloşi amândoi! Fa-bu-loşi! „Ronnie" era şi un tip super de gaşcă. Romario era mai rece.

Mai rece? Nu era un petrecăreţ?

Cu prietenii, cu tipii lui de prin Brazilia, da, dar în interiorul echipei era retras, distant. Am spus, rece. Erau două firi total opuse din punctul ăsta de vedere. Când a plecat de la PSV Eindhoven la Barcelona a dat un interviu şi a spus că doar doi foşti colegi pot să-l mai caute. Eu şi Kieft. În rest, să n-audă de nimeni! La ce disciplină aveau olandezii în sânge, nu se încadra deloc. Dar la ce uriaş a fost, mai înghiţeau şi olandezii în sec.

Cum e în comisia de la UEFA?

Frumos, îmi place. Plus că nu-mi ia foarte mult timp, asta am discutat şi cu Mircea Sandu când mi-a propus.

S-a scris că a fost o momeală din partea lui.

Da, domne, a fost momeală. Iar eu am muşcat-o! Şi mă va lăsa şi moştenitor la federaţie, nu?... Prostii. Cred că de atunci de când mi-a propus postul în Comisia de Disciplină am mai vorbit cu el de vreo două ori. Ultima dată, când au fost prezentate biletele pentru finala Europa League de la anul.

Vei candida la viitoarele alegeri?

Mai e destul. Depinde de cum îmi voi aşeza zona de business. Dacă îmi voi consolida afacerile şi voi putea să mă dedic total funcţiei de preşedinte al FRF, voi candida.

N-ai spus că e criză?

Se fac afaceri şi pe criză. Problema la noi, ca şi cum nu ne-ar ajunge criza, e birocraţia. De asta pleacă mulţi străini când vin şi le intră capul în laţul ăsta. Când jucam şi mai auzeam asta cu birocraţia, mă tot gândeam, „ce o tot dau unul şi altul cu birocraţia?". E, când am intrat şi eu în afaceri, mi-amdat seama! La noi, aceeaşi hârtie trebuie să o iei din 3 locuri. Acelaşi act, trei drumuri, trei taxe, de trei ori nervi şi toată povestea!

Câţi membri are comisia de la UEFA?

Nouă. Sunt avocaţi printre ei... La prima şedinţă m-am prezentat cine sunt, cine am fost... Nu era obligatoriu să ştie oamenii cine a fost Gică Popescu. „Domnul fotbalist Gică Popescu", vorba lui nea Cornel Stroe, fostul preşedinte al Craiovei. Aşa zicea nea Cornel când vorbea cu noi, „domnul fotbalist". Unul dintre membrii comisiei mi-a cerut autograf, m-a onorat chestia. Apoi le-am spus în ce limbă pot să comunice cu mine şi-am trecut la treabă.

„Vorbesc cinci limbi străine"!

În ce limbă?

Bine, există traducere la căşti în vreo 4 limbi. Eu vorbesc olandeza, spaniola, italiana, engleza şi franceza. Olandeza e foarte grea. O tot exersez citind ziare olandeze pe net sau privind posturi olandeze la tv când ajung acasă. E încurcată, până şi ordinea cuvintelor într-o frază e de-andoaselea. Verbele se pun la final... De exemplu, în olandeză se zice "un interviu fac cu Gică Popescu", nu se spune  „fac un interviu...".

Câte termene au trecut din „Dosarul Transferurilor"?

Habar n-am. Voi, ziariştii, le tot număraţi şi ne reproşaţi nouă că au trecut nu ştiu câte, de parcă eu n-aş vrea să se termine odată!

Te temi?

Nicidecum! Pentru ce să mă tem? La urma-urmei m-am dus cu 400.000 de dolari fără să mă cheme nimeni, m-am dus eu de bunăvoie şi am dat banii Fiscului. Câţi au mai făcut aşa?

Nu ai fost chiar de bunăvoie. Era o anchetă a presei.

Dar nu m-a obligat presa să mă duc cu banii. În fine... Când e să faceţi rău, nu vă bate nimeni! Nu degeaba sunteţi a patra putere în stat. Ce a patra, a doua sunteţi!

Ţi-a afectat imaginea?

Da, normal.

" La Barcelona eram 17 internaţionali. Când plecam la echipele naţionale, mai rămâneau la club Bobby Robson şi Mourinho. Robson îi zicea lui Mourinho: Jose, noi ce mai facem acum? Hai la un golf! "

" Înnebunesc când aud câte un preşedinte sau un antrenor de la noi spunând obiectivul nostru - Cupa şi campionatul! Bineînţeles că până la urmă nu iau nici una, nici alta. Obiectivul trebuie să fie victorie în următorul meci. Şi încă una, şi încă una... Aşa câştigi până la urmă cupe şi campionate! "

„Transferul la Dinamo mi-a stricat cel mai mult imaginea"

Ce te-a afectat mai mult, dosarul cu transferurile sau povestea că ai colaborat cu Securitatea?

Stai, stai uşor, nu „am colaborat", ci că aş fi colaborat, dar aia chiar a fost o prostie, am şi uitat-o! Iar în „Dosarul Transferurilor" o să rezolvăm şi asta. Eu, avocatul meu şi, sper, judecătorii. Dacă vorbim de imagine, altceva nu mai pot eu rezolva.

Anume?

Transferul la Dinamo. De acolo a şi pornit ura oltenilor pentru mine. Trei luni pe care le-am stat eu în Ştefan cel Mare au şters cu buretele cei 5 ani jucaţi de mine pentru Universitatea. Adică ei au şters, fanii Craiovei. Dar aşa e uneori viaţa. Am fost judecat pentru că m-am dus să joc la o echipă. Că m-am dus să-mi fac meseria, asta vreau să spun.

Dar pentru olteni nu era orice echipă.

Am mai stat eu atunci să judec ce înseamnă Dinamo pentru Craiova? Plecasem de 12 ani din ţară, oameni buni! Uite, mă mai gândesc câteodată, parcă mereu dintre cei care au tot condus Universitatea din 1990 până azi, m-au privit ca pe un adversar. Chiar înainte de Dinamo!

Ai anunţat că vei face un hotel în Bucureşti.

Da, şi-l va opera un mare concern internaţional.

Eolienele?

Ce-i cu ele? Dar nu e vorba numai de eoliene. Energie verde. Care înseamnă eoliene, biomasă, energie solară... Nu-mi place să vorbesc prea mult de afacerile mele. Sunt alţii care fac asta. Când a căzut piaţa imobiliară a trebuit să ne reorientăm. Ce era să facem? Să ne tânguim toată ziua, „vai, vai, a venit criza"!

Unde vei petrece Sărbătorile?

De Crăciun merg în Poiană, în Poiana Braşov. Iar Revelionul, în Austria. La schi, cu Gică Hagi, Victor Becali, Pietro Chiodi, care e acum impresarul lui Mutu, şi familiile lor. Schi, aer curat, zăpadă... Şi o să-mi iau şi câteva cărţi. Biografia lui Agassi, despre care am citit că e foarte bună, un volum despre bătălia de la Stalingrad, altul despre Steve Jobs...

Poate fi anihilat jocul Barcelonei?

Cu presing sută la sută. Te duci peste ei în jumătatea lor. Cine va face asta va bate Barcelona. Mi-a zis odată Guardiola când jucam: „Gică, cel mai mult mă enervează echipele care te ţin în presing".

Un pronostic pentru 2012, se va întoarce Hagi pe bancă?

Eu sper că da. Ar fi bine şi pentru el. Dar Gică va trebui să se împace odată şi odată cu ideea că nu toţi oamenii sunt perfecţi. El e înnebunit după perfecţiune. Prea vrea să fie toate perfecte!

"În momentul în care jucătorii români se întorceau cu coada între picioare de prin Cipru sau de prin ligi inferioare din Germania, unde fuseseră rezerve, am spus: fotbalul nostru e gata!''

CV

- Gică Popescu

- Palmares ca jucător: la Steaua (1 campionat şi o Cupă a României), la PSV Eindhoven (2 campionate şi o Supercupă a Olandei), la Barcelona (a fost căpitan şi a câştigat o Cupă a Regelui, Supercupa Spaniei, Cupa Cupelor), la Galatasaray (3 campionate, 2 cupe ale Turciei, Cupa UEFA, Supercupa Europei). A mai jucat la FC Universitatea Craiova, Tottenham Hotspur, Dinamo, U.S. Lecce şi SV Hannover

- A fost ales fotbalistul român al anului de şase ori, în: 1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996

- La echipa naţională a jucat 115 meciuri, a înscris 16 goluri, a participat la 3 Campionate Mondiale (1990, 1994 și 1998) și la 2 EURO (1996 și 2000)