Florin Mana Rece

- Iubeste-ti tara cu tupeu! -

In ultimul ghem al meciului monstru dintre fratii Lapentti si cuplul Florin Mergea - Horia Tecau, in puterea noptii romanesti, cu ecuadorienii la serviciu, avand minge de ghem, Horia a strigat spre Florin un cuvant care mi s-a dus pana in strafundurile creierului: Acum, tupeu! Ce a urmat m-a facut sa plang cu vorbe de unul singur: retur "invers" cu dreapta, fenomenal, Horia Tecau, retur napraznic Florin Mergea, razant cu fileul, din serviciul devastator lui Nicolas Lapentti, minge de meci pentru Romania. A urmat un schimb de contre backhand-forhand-voleu care mi-a taiat rasuflarea, cu romanii pe fundul terenului si ecuadorienii in fata. Mingea ii vine lui Florin pe dreapta. Cel mai simplu este sa loveasca inca o data tare, incercand voleul ecuadorienilor. Asa ar fi facut 90 dintr-o suta de jucatori cu experienta. Juniorul de 18 ani, Florin Mergea Mana Rece, cu un tupeu planetar, cosmic, de neinchipuit pentru un "batran" emotiv ca mine, avand in fata doi jucatori inalti cat clopotnita bisericii, ridica mingea intr-un lob lift, una dintre cele mai dificile lovituri din tenis. Si executia ii iese fabulos: mingea se urca peste Giovanni Lapentti care masoara 1,98 m - cu mana intinsa in saritura, ajunge probabil la aproape 4 m - si coboara apoi fulgerator nici macar langa tusa, ci vreo 2 m in teren! Santana, Nastase, Okker, McEnroe intr-o singura lovitura si cand, la minge de meci! Mana lui Florin, ca si mana lui Horia, n-a tremurat, "romaneste", asa cum genunchii lui Cernat si Bratu s-au muiat la Copenhaga, singuri cu Sorensen, cu "mingea de meci" in bocanc. Nationala de fotbal a Romaniei a pierdut in Danemarca nu in primul rand datorita lui Urs Meier, ci lipsei acestui tupeu izbavitor, acea adunare a trupului cu mintea care ii comunica fara vorbe adversarului: "acum, te rad, scurt si fara mila, n-ai nici o sansa". Obiceiul de a rata glorios, memorabil, in ultima clipa, a lasat ani si ani de-a randul Romania pe dinafara. Ni s-au dezvaluit acum acesti baieti, hat in muntii sud-Americii, Victor, Razvan, Horia si Florin, ca niste luptatori de angajament total, cu forta mentala, cu mana "rece", capabili sa demonstreze ca isi iubesc tara nu plangand la iesirea de pe teren, ci cu tupeul castigator! Si condusi de pe scaun de un Adrian Marcu care imi transmitea profunzime si siguranta pana si mie, aflat in fotoliu in fata televizorului. Nu intamplator pentru istoria tenisului romanesc, Ilie Nastase a fost cel care a insistat ca juniorii Mergea si Tecau sa intre in teren ca sa apere tricolorul. Indiferent ce se va fi intamplat ieri, in ultimele doua meciuri, dupa ani si ani, traiesc sentimentul ca avem o echipa adevarata, ca tenisul romanesc nu moare!