VIDEO Episodul 8: America o aştepta!

„Adevărul“ vă prezintă timp de zece zile povestea Nadiei Comăneci, sportiva care a schimbat istoria gimnasticii mondiale. În episodul de astăzi aflaţi cum a ajuns Nadia în SUA şi ce s-a întâmplat în viaţa ei după ce a scăpat de regimul ceauşist. Chiar dacă trăia într-o ţară liberă, fosta mare campioană avea probleme, pentru că cineva se folosea de imaginea ei.

La 1 decembrie 1989, Nadia Comăneci a ajuns la New York, după ce ieşise ilegal din ţară, printr-o operaţiune supravegheată de serviciile secrete de peste Ocean. În toamna anului 1989, în ţară domnea o stare de tensiune. Polonia şi celelalte ţări socialiste simţeau deja vântul schimbării, dar în România, Ceauşescu îşi pregătea realegerea la cel de-al 14-lea Congres. În aceste condiţii, tot mai mulţi oameni alegeau varianta de a evada peste hotare. La această variantă a apelat şi Nadia Comăneci, iar fuga ei din ţară a fost socotită de presa internaţională unul dintre cele mai cunoscute evenimente din analele „Războiului Rece".

Nadia a fugit în Ungaria, iar de acolo în Austria. S-a întâmplat la sfârşitul lui noiembrie 1989. Vestea s-a răspândit rapid în ţară, fiind difuzată de posturile occidentale care aveau program în limba română, Vocea Americii şi Europa Liberă. Detaliile fugii sale aveau să se afle mai târziu, la puţin timp după ce regimul comunist fusese înlăturat de la putere. Constantin Panait e numele celui care a ajutat-o pe Nadia să evadeze din România. Fosta gimnastă îl cunoscuse, cu un an înainte, la o petrecere la Mamaia, la care fusese invitat şi Ion Dolănescu.

Atunci s-a înfiripat ideea fugii peste graniţă. Detaliile fugii au fost puse la punct meticulos. La sfârşitul lunii noiembrie, Nadia a ajuns la Timişoara, unde o aştepta Panait şi a decis să treacă în Ungaria alături de alţi şase români. „M-am hotărât la zece noaptea, pe 25 noiembrie. Am luat-o de la Sânnicolau Mare, pe câmp, unul după altul, îmbrăcaţi în negru cum ne învăţase omu'. Fără nimic la mine, doar cu buletinul de identitate şi cu certificatul, niciun leu măcar. Noi pe câmp, Panait cu maşina, având paşaport în regulă şi urmând să ne aştepte în partea cealaltă, la unguri", avea să-i mărturisească Nadia ziaristului Geo Raeţchi, care a redat povestea în cartea „Revenirea între stele".

Evadarea a fost plănuită de serviciile secrete

Drumul a durat circa şase ore. Cum fugarii nu aveau apă la ei, de sete au mâncat zăpadă amestecată cu nisip. Fiind noapte, nu aveau niciun reper. Pur şi simplu încercau să ţină drumul cât mai drept. Şi se opreau la fiecare zgomot. Epuizată, înfricoşată, Nadia a ajuns dimineaţa într-un sat maghiar. Acolo fugarii au fost opriţi şi duşi la o secţie de miliţie, unde au fost interogaţi. Oamenii legii maghiari au recunoscut-o şi au transportat-o la un hotel în Szeged. De acolo Nadia a plecat spre graniţa cu Austria, pe care a trecut-0 tot ilegal, iar mai apoi a ajuns în America, la New York, cu ajutorul Ambasadei SUA.

Deşi nimeni n-a spus-o răspicat niciodată, peste ani a ieşit la iveală şi varianta conform căreia fuga Nadiei a fost o „lucrare" a serviciilor secrete americane, care au vrut astfel să-i dea o lovitură puternică lui Ceauşescu. Cu siguranţă, deloc întâmplător, în noaptea în care Nadia a trecut graniţa, ofiţerul de contrainformaţii de la Vama Cenad a dat ordin ca zona prin care a trecut „lotul Nadia" să fie lăsată liberă, astfel încât convoiul să nu se intersecteze cu grănicerii. Fuga Nadiei l-a înnebunit pe Nicu Ceauşescu, acesta deplasându-se personal la Cenad unde a şters pe jos cu toţi angajaţii.

La 1 decembrie 1989 a ajuns la New York

Nadia Comăneci a ajuns în SUA la 1 decembrie 1989, cu o cursă a companiei Pan American, purtând un costum de blugi şi neavând niciun bagaj la ea. Vestea că „Zeiţa de la Montreal" a fugit în SUA s-a răspândit rapid în întreaga lume, jurnalele televiziunilor de pe mapamond deschizând buletinele de ştiri cu ea.

„Am vrut să fiu liberă", a declarat ea la sosirea în State. Imediat, ziariştii americani au sărit pe ea, încercând să stoarcă tot ce era posibil. Aşa au început să apară interviuri, iar unul dintre ele a fost publicat în săptămânalul „Friday", care apărea la Tokyo într-un tiraj de un milion de exemplare.

În ianuarie 1990, la puţin timp după ce Nicolae Ceauşescu fusese înlăturat de la putere şi executat, Sorin Satmari a publicat în revista „Sportul ilustrat" un material cu Masaki Tachikawa, cel care discutase cu multipla campioană olimpică, mondială şi europeană în America. Acesta se întâlnise cu ea chiar a doua zi de Crăciun şi aflase că intenţiona să se stabilească la Los Angeles. „Am îndurat prea mult frig în România pentru a mai dori să trăiesc într-o regiune cu climă rece", i-a mărturisit atunci Nadia. Totul părea a fi în regulă pentru ea. De la interlocutorul său nipon, Satmari a aflat că ea conducea un Chevrolet Corbet ultimul tip, că vorbea despre un apartament luxos în „Oraşul îngerilor" şi că ar fi semnat un contract pentru un film documentar cu David Frost, cunoscutul scriitor, ziarist şi jurnalist de televiziune.

Masaki Tachikawa a dezvăluit, totodată, că în discuţia purtată Nadia aducea vorba, de fiecare dată, de ţara ei: „Mi-am dat seama că îşi iubeşte fierbinte ţara: tot timpul a spus că va dori să poată fi de folos în promovarea diferitelor produse româneşti pe piaţa americană sau japoneză, că dacă va fi vreodată să facă reclamă unor produse sau să perfecteze turnee americane pentru echipe sportive, acestea nu vor fi decât cele din România".

Salvatorul a fugit cu 150.000 de dolari

La nici opt luni după acel moment, toată lumea avea să afle că Nadia nu fusese deloc fericită în puţinul timp petrecut în America. Şi că de fapt ea era prizoniera celebrităţii sale. „Panait a insistat să-l prezint tuturor ca pe o cunoştinţă mai veche de care sunt şi puţin îndrăgostită! Eram atât de derutată atunci, încât m-am conformat şi lumea ne-a crezut. Toată lumea mă considera amanta lui. Vă spun sincer că nu era genul meu! Ştiam că e căsătorit şi că are patru copii, dar n-aveam cale de întors. Mă ameninţa în permanenţă că mă trimite înapoi de unde am venit. Şi am admis acest compromis. Nu-mi cunoşteam drepturile. Eram pur şi simplu sechestrată. O marfă de vânzare în mâna lui Panait!", a spus Nadia în vara anului 1990.

Campioana a reuşit, totuşi, să scape, iar rolul principal în noua evadare a Nadiei l-a jucat însă Alexandru Ştefu, un fost jucător de rugby din Cluj care trăia de ceva timp la Montreal. Acesta a mers la Los Angeles, s-a întâlnit cu Panait şi i-a propus să o aducă pe Nadia în oraşul canadian. „Montreal e o mină de aur. Se pot face contracte pe bani frumoşi. E oraşul unde Nadia a devenit prima gimnastă notată cu 10 la Jocurile Olimpice", i-a spus ardeleanul. Şi l-a convins, astfel că la sfârşitul lui februarie 1990 cei doi au ajuns la Montreal.

Acolo, Panait şi-a dat seama rapid că ceva nu era în regulă. Şi i-a cerut Nadiei să se întoarcă la Los Angeles. Fiind refuzat, a dispărut. Nu cu mâna goală. „A şters-o cu contul nostru, aşa îi spunea el, vreo 150.000 de dolari. Şi s-a întors la iubita lui soţie, în Florida. Am fost sfătuită să-l dau în judecată, dar nicio sumă de bani nu era mai importantă decât faptul că îmi recâştigasem libertatea", avea să declare Nadia la puţin timp după aceea.

Evenimentul a fost reflectat pe larg în ziarele locale

"Panait mi-a spus de la început să vorbesc ce îmi zice el. Că dacă nu, mă ia de mână, mă duce la poliţie şi mă trimite înapoi de unde am venit. Cu cătuşe la mână. Legată. Nu-mi cunoşteam drepturile. Îmi era frică să şi ies pe stradă."
Nadia Comăneci

"Soţia lui Panait a făcut joc dublu. El depunea banii pe care îi câştiga pe seama numelui meu în contul ei. Iar soţia lui dădea interviuri pe seama moralităţii mele. Cum că îi stric eu casa. Şi asta pe bani frumoşi. Cinci mii de dolari interviul."
Nadia Comăneci

S-a reabilitat la Papa Ioan Paul al II-lea

În acea perioadă, popularitatea fostei gimnaste era în scădere. Ce se întâmplase? „Am fost întrebată dacă ştiam că Panait este căsătorit şi are patru copii. Am zis «So what?» (n.r. - şi ce dacă), cum mă învăţase. Aceasta în ideea că nu mă interesează ca bărbat, că nu am o legătură cu el. E eliberatorul meu. Se ocupă de problemele mele, dar nu este şi o relaţie pe alt plan", a explicat Nadia. Atunci, însă, ziariştii au crezut că între Nadia şi Panait există şi o relaţie amoroasă. Iar publicul american, puritan, având familia în centrul vieţii lor, au taxat acel răspuns al ei. „Cât m-au costat vorbele acelea!", avea să recunoască ea.

La Montreal, Nadia şi Alexandru Ştefu au convenit să nu dea publicităţii adevărul despre relaţia cu Panait. Şi cu un împrumut făcut la bancă, au plecat la Roma. Nu în excursie, ci în audienţă la Papa Ioan Paul al II-lea. „Sfântul Părinte m-a primit. Am avut o convorbire tare emoţionantă pentru mine. I-am cerut binecuvântarea pentru lupta poporului român, în memoria eroilor căzuţi la Revoluţie", a povestit fosta gimnastă, care şi-a reabilitat imaginea cu ajutorul Papei. În Italia, Nadia a dat un interviu la RAI. „La Roma s-a produs cotitura în viaţa Nadiei. Pornind, dacă vrei, de la relaţia noastră, de prietenie şi pe contract în toată regula", a spus Ştefu.

Ulterior, Nadia s-a implicat în tot felul de acţiuni caritabile. A primit din nou invitaţii de peste tot. A vizitat Japonia, unde o casă de modă i-a propus să prezinte o rochie de mireasă cu o trenă lungă de zece metri! Apoi a ajuns în Coreea de Sud, la Seul, unde comuniştii nu o lăsaseră să plece, în 1988, în timpul Jocurilor Olimpice. Viaţa ei s-a schimbat radical, iar în scurt timp avea să-l reîntâlnească pe Bart Conner, cel care îi este şi acum soţ.

Panait: „Nadia se ascundea în spatele gloriei!"

În urmă cu doi ani, în cotidianul „Libertatea", Constantin Panait a prezentat o versiune a celor întâmplate în noiembrie 1989 şi după aceea. „Nadia mi-a zis odată că s-a decis să fugă din România după ce într-o zi au prins-o controlorii în autobuz, iar ea n-avea bilet. Băieţii au recunoscut-o şi au iertat-o de amendă, însă ea n-a uitat umilinţa", a spus acesta, negând că a sechestrat-o pe sportivă: „Ăsta era felul ei. Să se ascundă cu orice preţ în spatele gloriei dobândite. Ea credea că poate spune orice. Că lumea pe ea o va crede. Eu n-aveam nevoie de banii ei. Câştigam din construcţii şi 10.000 de dolari pe lună. Nadia şi cu mine strânsesem 100.000 de dolari pe care i-am cheltuit pe o maşină de 20.000 de dolari, apoi pe un Mercedes de 55.000. În rest, au fost cheltuieli". Despărţită de Constantin Panait, Maria Opriş a declarat în aceeaşi publicaţie: „Nadia mi-a furat soţul. N-am cum s-o iert. Eu n-am furat nimic de la ea. Ea a furat mult de la mine".