Elisabeta Lipă este regina canotajului feminin

Multiplă campioană olimpică şi mondială, actualmente chestor în Ministerul de Interne, fosta performeră a primit medalia „Thomas Keller”.

De fiecare dată când vine vorba despre „Oscarul Canotorilor”, aşa cum este numită distincţia „Thomas Keller”, Elisabeta Lipă este foarte mândră de performanţele sale. „Am tras din greu pentru această medalie.

Este un efort uriaş, care nu se poate descrie în cuvinte. Dacă la început mi-ar fi spus cineva că am să ajung aici, cu siguranţă că aş fi zâmbit. Acum, totul este ca un vis frumos, devenit realitate”, spune Elisabeta Lipă.

Nu mai are nevoie de nicio prezentare. A participat la şase ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice şi a câştigat de fiecare dată cel puţin o medalie. Mai mult, de-a lungul anilor şi-a trecut în palmares cinci titluri supreme la Jocurile Olimpice.

A fost portdrapelul delegaţiei României la alte două Olimpiade, în 2000, la Sidney, şi în 2004, la Atena. Şi-a sacrificat familia pentru a putea  atinge aceste cote, la care alţi mari sportivi ai lumii doar sperau.

„Au fost momente grele pentru mine, deoarece am încercat să menţin legătura cu ai mei. Mai tot timpul prin cantonamente sau concursuri mi-a fost foarte greu.

Cel puţin la început. Dacă soţul meu nu m-ar fi susţinut, nu ştiu dacă aş fi reuşit”, explică marea campioană. La biroul său din cadrul Ministerului de Interne, Elisabeta Lipă ne-a povestit primele amintiri legate de sportul de performanţă: „La liceu practicam atletismul şi baschetul.

Nu eram foarte experimentată, însă mă descurcam. Profesorii m-au selecţionat în acea vreme la aceste discipline, deoarece eram foarte înaltă şi aveam o motricitate dezvoltată. Am câştigat multe meciuri cu echipa şcolii la baschet”, spune râzând. Fosta mare campioană rememorează clipele când a început primele antrenamente:

„M-a selecţionat doamna antrenoare Pavel Ileana, de la clubul Olimpia Bucureşti. Nu prea ştiam eu cu ce se «mănâncă» la acea vreme canotajul, însă dânsa mi-a spus că e frumos. Ideea este că mi-a fost prezentat într-un­ fel şi apoi mi-am dat seama cam cât am de tras. Normal că primele zile au fost unele de coşmar. Ajungeam acasă şi le spuneam alor mei că renunţ”.

Nu regretă nimic din trecut

Elisabeta Lipă este convinsă că destinul său a fost să devină campioană olimpică, însă recunoaşte că şi-ar fi dorit să devină mamă la o altă vârstă, mai tânără. „Nu aş renunţa la nimic.

Însă, poate, mi-aş fi dorit să fi avut un copil într-o altă perioadă a vieţii”, adaugă fosta campioană, care recunoaşte însă că îşi iubeşte foarte mult familia şi că a fost tentată să renunţe la canotaj după prima lună de pregătire: „A fost o decizie de moment.

M-a convins antrenoarea repede şi am ajuns iar în barcă. Mai greu a fost până am cucerit prima medalie, într-un concurs pe lacul Herăstrău. Cred că era prin 1981”.

Junioară fiind, Elisabeta a ajuns în lotul naţional olimpic încă din 1982, atunci când a făcut parte din echipa de patru vâsle. Consacrarea a cunoscut-o însă într-o altă probă, cea de dublu vâsle, în care a cucerit aurul la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984. „Nu realizam pe atunci importanţa acelui eveniment.

Eram alături de Marioara Popescu şi porneam ca favorite în acea întrecere. Eu nu ştiam decât că trebuie să câştig”, îşi aminteşte cu nostalgie Lipă.

Cea mai titrată canotoare din lume

Elisabeta zâmbeşte şi ne invită să-i privim trecutul. „De ce să schimb ceva? Sunt fericită şi am multe realizări, pe toate planurile. Totul prin munca mea. Asta este foarte important. Am câştigat cinci medalii de aur la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice. Credeţi că se poate mai mult?”.

Mai mult, campioana din ţara noastră este cea mai titrată canotoare din lume. Lipă deţine un adevărat record: a cucerit opt medalii olimpice în carieră, devenind singura femeie din istoria acestui sport care a reuşit o asemenea performanţă. De la masculin, doar britanicul Steve Redgrave a egalat-o.

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român i-a oferit şansa să fie portdrapelul delegaţiei noastre la Jocurile Olimpice din 2000 şi 2004. „A fost o perioadă frumoasă”, povesteşte Elisabeta Lipă, care adaugă cu emoţie: „Am renunţat de trei ori la canotaj, însă tot de trei ori am revenit asupra deciziei. După Atlanta am spus că trebuie să mă opresc şi să fac un copil.

S-a născut Dragoş şi, după ce am stat aproape un an şi patru luni cu el, mi-am dat seama că este tot un fel de cantonament şi am revenit“, explică ea amuzată. La Atena a fost o ambiţie de-a mea. Am vrut să ajung general şi performanţa aceea mă ajuta. Am vrut să-mi demonstrez şi mie că pot reuşi.” 

Nu îi plac jumătăţile de măsură şi este obişnuită ca toate lucrurile să fie făcute perfect. „Aşa am fost învăţată şi aşa am încercat şi eu, la rândul meu, să-i educ pe alţii. Este foarte bine să ai alături oameni de încredere şi să treci prin viaţă zâmbind, chiar dacă ai de trecut peste greutăţi foarte mari. Important este să ştii când şi cum să le înfrunţi”, a explicat Lipă.

Atunci când vine vorba despre „Oscarul canotorilor”, aşa cum este cunoscută medalia „Thomas Keller”, ea recunoaşte că şi-a dorit această medalie mult mai devreme, decât în luna iunie a acestui an. „Am fost propusă pentru acordarea trofeului încă din 2005. Însă, de fiecare dată, cei care acordă medalia au găsit o scuză destul de elegantă.

Mi-au spus că nu se aşteaptă ca eu să mă retrag şi că sunt convinşi că mă vor vedea în barcă şi la Jocurile Olimpice de la Beijing. Membrii comisiei şi-au dat seama că nu va fi aşa şi au trebuit să-mi acorde premiul.”

Nu a surprins-o nici decizia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român de a-i acorda „Colanul de Aur”. „Eu cred că am meritat fiecare trofeu din carieră. Nu vreau să spun vorbe mari, însă am muncit mult pentru fiecare treaptă din viaţa mea şi toată lumea ştie acest lucru. Am fost emoţionată, este adevărat, la festivitate, însă clipele de atunci nu le voi uita”, a adăugat fosta mare campioană.