Civilizaţia sportului: In memoriam

Ziua de 7 iulie 1997 a fost una dintre cele mai triste pentru sportul românesc. Ne-a părăsit fostul atlet campion şi ulterior remarcabil publicist Virgil Ludu.

„Don Gil", cum îi spuneau prietenii, a avut câteva mari şi permanente obsesii: dragostea şi prietenia, atletismul şi soarele, marea şi muntele. Pe unele dintre acestea le-a concretizat în opere scrise. Prin ce rămâne Gil Ludu în posteritate, în afară de mica sa bibliotecă pe care a scris-o  şi prin sutele de materiale din presă? Cred că prin personalitatea sa puternică, prin inteligenţa sa, prin vioiciunea  fizică şi psihică debordantă, prin umorul şi prin vastele sale cunoştinţe. Dar trăsătura esenţială a lui Gil a fost,  fără îndoială, generozitatea pe care a dovedit-o în dese împrejurări, de nenumărate ori. În urmă cu 14 ani, Virgil Ludu a plecat într-o altă lume, cu siguranţă mai bună. Efemerul său trup s-a asimilat cu pământul în locul pe care l-a iubit cel mai mult: Braşovul.

Virgil Ludu a fost un mare atlet, un spirit rar, un prieten adevărat, un OM de neuitat.