Canotajul romanesc, optzeci de ani de glorie

Astazi, canotajul romanesc sarbatoreste opt decenii de la infiintare. Chiar daca sportul cu vasle era practicat in mod organizat in Romania inca din 1864, cand un grup de studenti intorsi de la studii

Astazi, canotajul romanesc sarbatoreste opt decenii de la infiintare. Chiar daca sportul cu vasle era practicat in mod organizat in Romania inca din 1864, cand un grup de studenti intorsi de la studii din strainatate au infiintat "Societatea de luntrisoare", de- abia in 1925 ia fiinta Comisia de Sporturi Nautice din Romania, ca membra a Societatilor Sportive din Romania. Dupa putin timp, aceasta este afiliata la Federatia Internationala de Canotaj. In cei 80 de ani care s-au scurs de atunci, Romania a devenit un nume cu greutate in canotajul mondial. Chiar daca prima medalie de aur la o competitie importanta a fost adusa abia in 1955, de la Campionatul European de la Gand, palmaresul total la Europene, Mondiale si Jocurile Olimpice este de 204 medalii, dintre care 57 de aur.
Elisabeta Lipa nu-si numara medaliile ca sa nu se sperie
Pentru Elisabeta Lipa, sarbatoarea canotajului romanesc inseamna, in primul rand, bucurie. Bucuria reintalnirii cu celelalte generatii de campioni ai Romaniei. Daca o intrebi pe cea mai buna canotoare a secolului XX cate medalii a strans in tolba pe parcursul anilor, iti spune deschis ca nu stie, ca nu le-a numarat: "Le-am pierdut demult sirul si, daca le-as lua una cate una, m-as speria de numarul lor, de- atatia ani de performanta". Prefera sa le tina minte doar pe cele mai pretioase: cele opt medalii olimpice, cinci de aur, doua de argint si una de bronz. La Beijing se gandeste? "Cum sa nu?", sare ca arsa campioana. "Sunt legata sufleteste de fetele ramase la lot, de canotajul romanesc. In ceea ce ma priveste, ma voi intoarce la lot cu o singura conditie: daca in Romania se va construi o pista olimpica de canotaj. Dar daca se gandeste cineva la asta, sa se gandeasca mai repede, pentru ca ar trebui sa reintru in sala de antrenament".