Bonjasky, gentlemanul zburător

La 32 de ani, fostul operator de reţea este din nou regele K1. El a câştigat în Japonia cel de-al treilea titlu mondial din carieră după o finală în care adversarul său, Badr Hari, a fost descalificat pentru lovire după întreruperea meciului de către arbitru.

Poate că Remy Bonjasky ar fi fost una dintre vedetele portocalei mecanice dacă la 16 ani, atunci când viaţa sa era fotbalul, nu ar fi suferit o gravă accidentare. Poate ar fi urcat pe scara ierarhiei la un renumit provider de internet din Olanda, acolo unde a lucrat câţiva ani ca operator de reţea, dacă un prieten nu s-ar fi oferit să-l sponsorizeze. Nu s-a întâmplat nici una, nici alta, şi Remy Bonjasky a ajuns una dintre emblemele kickboxingului.

Pe când era puşti, abia venit în Olanda, plecase pe drumul concitadinilor săi Edgar Davids sau Clarence Seedorf, şi ei născuţi în Paramaribo, capitala Surinamului, şi ajunşi apoi staruri ale fotbalului olandez. „Era greu să-mi imaginez viaţa fără fotbal. Am început să joc la cinci ani, după ce am venit în Olanda, şi mi-am dăruit tot sufletul acestui sport”, povesteşte Bonjasky pe site-ul său personal. O fractură la picior a pus, însă, frână carierei sale fotbalistice şi, în ciuda încercărilor sale repetate de a reveni la nivelul de dinaintea accidentării, Remy a fost nevoit să renunţe la sportul său favorit.

„Sport sângeros”, filmul de la care a pornit totul

Greutăţile pe care le-a întâmpinat pe când era copil şi părinţii săi au emigrat din Surinam în Olanda, pentru a încerca o viaţă mai bună, i-au construit un caracter puternic şi l-au învăţat să nu renunţe niciodată. Călindu-şi fizicul pe terenul de fotbal, Bonjasky nu putea renunţa la sport. A ajuns, dintr-o joacă cu colegii de şcoală, într-o sală de kickboxing, după ce văzuseră împreună unul dintre filmele emblematice de gen, „Sport sângeros”, cu Jean Claude van Damme.

Au încercat atunci să-şi demonstreze unul altuia care este mai bun la luptă, însă dintre toţi cei care au mers atunci la „Mejiro Gym”, numai Remy avea să continue să vină zi de zi după aceea. Între timp, sala din Amsterdam a ajuns un adevărat „dojo” al campionilor, o mare contribuţie având şi campionul cu origini surinameze.

Un operator de reţea „de temut”

La şase luni după ce a păşit în sală era gata de prima luptă. „A fost cea mai importantă pentru mine. Eram foarte nervos înainte de începerea meciului şi din cauza faptului că familia mea se afla în tribune” îşi aminteşte Bonjasky. În ciuda temerilor, lupta nu a durat decât o repriză şi jumătate, iar „the flying gentleman” şi-a etalat ucigătoarele sale lovituri cu genunchii care aveau să devină arma sa forte. A continuat să se antreneze din ce în ce mai mult, în timp ce lucra ca operator de reţea la un mare provider de internet din Olanda.

La 25 de ani a realizat că va trebui să aleagă. „Era din ce în ce mai greu pentru mine să combin munca cu kickboxingul. Erau momente în care trebuia să călătoresc peste hotare pentru concursuri şi având un număr limitat de zile de concediu nu puteam să mă deplasez regulat şi să fiu productiv şi la serviciu”, povesteşte Bonjasky.

Visul devenit realitate

Cel care l-a ajutat pe Remy Bonjasky să-şi urmeze visul de a deveni din ce în ce mai bun în kickboxing a fost un prieten de-al său. Acesta i-a propus într-o zi să-l sponsorizeze pentru a se putea concentra numai asupra antrenamentelor şi a meciurilor fără a mai avea grija serviciului.

„Alegerea nu era una foarte uşoară pentru că munca mi-ar fi oferit o oarecare stabilitate pentru viitor, dar eu nu vroiam să renunţ la visul meu”. De aici, în numai un an şi jumătate de carieră profesionistă, „gentlemanul zburător” avea să se dueleze pentru titlul mondial în 2003 la Grand Prix-ul din Japonia. Adversarii au cedat unul după altul în faţa atacurilor cu genunchii ale lui Bonjasky, acesta adjudecându-şi finala în faţa japonezului Musashi, cel care avea să-i cadă victimă şi în anul următor, când olandezul a reuşit să repete performanţa.

Cariera strălucitoare a lui Bonjasky a cunoscut apoi un declin. Problemele s-au abătut asupra lui una după alta. Două operaţii la ochi, divorţul, moartea mamei sale, despărţirea de antrenorul Andre Mannaart şi schimbarea sălii de pregătire au fost lovituri care au înmuiat chiar şi un fizic şi un caracter puternic aşa cum este Bonjasky. Dar zborul olandezului nu s-a oprit. În 2007 începea să-şi revină şi totul a culminat anul acesta în decembrie cu un nou titlu de campion mondial cucerit în Japonia.

Nici infractorii nu îi stau în cale

Remy Bonjasky este eroul unui episod desprins parcă din filmele de acţiune. În iulie 2007, luptătorul a contribuit din plin la prinderea a doi infractori care au tras dintr-o camionetă mai multe săgeţi în direcţia unor oameni aflaţi pe trotuar.

Bonjasky a fost una dintre victime, dar a reuşit să se suie la volanul unui taxi şi a început să urmărească camioneta în timp ce a apelat poliţia. După o urmărire ca în filme şi cu ajutorul echipajelor de poliţie, cei doi răufăcători au fost capturaţi. În urma arestării, Bonjasky a primit o medalie pentru actul său de curaj şi de asemenea a fost iertat pentru toate pagubele pe care le-a produs în timpul urmăririi, inclusiv costul reparaţiilor taxiului.