Aurel Ţicleanu: "Sunt plătit de guvernul kuwaitian"

Aurel ţicleanu antrenează de mai bine de cinci luni echipa de fotbal Al-Sahel, din prima ligă a Kuwaitului. Campionatul va începe pe 23 noiembrie, dar într-un sezon mai sunt alte trei competiţii

Aurel ţicleanu antrenează de mai bine de cinci luni echipa de fotbal Al-Sahel, din prima ligă a Kuwaitului. Campionatul va începe pe 23 noiembrie, dar într-un sezon mai sunt alte trei competiţii şi cupe care poartă numele unor emiri sau şeici. Fostul component al Craiovei Maxima, acum în vârstă de 47 de ani, s-a confesat ziarului Adevărul, povestind viaţa sa din Orientul Mijlociu, regretele şi modul de viaţă al localnicilor. ţicleanu, care a bifat ca jucător 42 de selecţii sub tricolor, a mărturisit că este tentat de o întoarcere în campionatul păstorit de Mitică Dragomir, dar n-a primit încă nicio ofertă.

- Cald în Kuwait, domnule ţicleanu?
- Acum sunt 36 de grade la umbră şi cu greu poţi ieşi pe stradă la ora prânzului. Dar avem antrenamente numai seara, când este ceva mai răcoare. Toate clădirile, fără excepţie, au aparate de aer condiţionat. Altfel nu rezişti. Mori de caniculă. Oricum, este o ţară ciudată, cu multe lucruri stranii. Localnicii nu fac nimic, decât fumează şi beau ceai toată ziua.
- Vă place să antrenaţi aşa departe?
- M-am obişnuit cu viaţa de aici. A fost o perioadă când a fost Ramadanul şi totul a fost închis. N-aveam niciunde să beau o cafea. Dar acum e bine Au supermarketuri şi mă descurc cu aprovizionarea.
- Din punct de vedere fotbalistic, cum este?
- Destul de bine. Jucătorii sunt foarte bogaţi şi vin la antrenamente cu nişte maşini extrem de scumpe. Majoritatea sunt milionari în dolari. În schimb, sunt înnebuniţi după fotbal, chiar dacă sunt amatori. Campionatul trebuie să înceapă şi sunt foarte nerăbdători. Financiar sunt mulţumit, dar mi-e dor de ţară. Ăştia au bani foarte mulţi, din moment ce o echipă de club de aici a invitat naţionala Braziliei pentru un meci amical şi au plătit două milioane de dolari. Dacă vor un lucru, se rezolvă imediat, fiindcă stau pe un ocean de bani. Nu-i interesează cât cheltuiesc, numai să fie ei mulţumiţi.
- Cu banii vă amână, aşa cum se întâmplă în alte părţi?
- Nu. Ei sunt parolişti. Sunt plătit de guvern, deoarece clubul are un contract cu statul, iar acesta varsă banii la Ministerul Tineretului şi Sportului. Eu mă duc la minister să-mi iau salariul. Mă plac conducătorii, am o relaţie deosebită cu ei. Sunt bunuţ Vorba lui Robert Niţă: "Sunt bun, dar nu mă vede nimeni". Mă refer la România, deoarece nu mă doreşte nimeni în ţară. Parcă sunt ciumat!
- Sunt români acolo?
- Da. M-am împrietenit cu un grup de ingineri români cu care ţin legătura zilnic. Aceştia prind toate canalele tv din ţară şi mă invită pe la ei la meciurile importante din campionat sau din Liga Campionilor ale echipelor româneşti. Mai citim şi ziarele româneşti pe internet. În plus, Mihai Stoichiţă, Fane ţâră şi Leontin Toader sunt tot aici, fiindcă antrenează la naţionala lor. Câteodată mă plictisesc, de aia aş veni acasă.
- şi cine vă opreşte?
- E greu să mă întorc, fiindcă în România este un sistem care cu greu poate fi spart. Nu vedeţi că antrenorii ăştia care au jucat la Dinamo se vântură peste tot, chiar dacă nu au rezultate? Pentru mine nu este loc sau pentru alţii care am avut ceva rezultate prin străinătate. E un sistem care datează de pe vremea lui Ceauşescu şi care nu s-a schimbat mai deloc.
- Alte oferte din alte campionate.
- Sunt în tratative cu două echipe din Maroc. Eu am mai fost antrenor în Africa şi am o imagine foarte bună. În schimb, plătesc mai prost ca în Kuwait. Asta e realitatea.
- La Craiova, echipa dvs. de suflet, veţi antrena vreodată?
- Nu se ştie, dar la ce haos e acolo e greu de crezut că se va întâmpla acest lucru vreodată. Dar niciodată să nu spui niciodată.