"Aştept ca primul-ministru să se ţină de promisiuni"

Pentru antrenorul echipei naţionale de polo, locul patru ocupat de România la Campionatele Europene de la Belgrad echivalează cu o medalie, având în vedere dificultăţile pe care le întâmpină

Pentru antrenorul echipei naţionale de polo, locul patru ocupat de România la Campionatele Europene de la Belgrad echivalează cu o medalie, având în vedere dificultăţile pe care le întâmpină sportul cu mingea pe apă din ţara noastră. După ce a demonstrat că se poate face performanţă din nimic, Vlad Hagiu nu îşi doreşte decât ca în Bucureşti să se construiască un bazin, iar jucătorii săi să fie răsplătiţi aşa cum merită.
- Aţi fost mai aproape ca niciodată de o medalie. Nu eşti dezamăgit, mai ales că în 1993, când erai căpitanul echipei naţionale, tot Spania ne-a barat drumul spre podium?
- Dimpotrivă, sunt foarte mulţumit. După Mondialele de anul trecut, la care am ocupat locul 6, au existat voci care au pus acest rezultat pe seama întâmplării. Mă bucur că am putut demonstra că nu a fost aşa. Suntem calificaţi direct la Mondialele de anul viitor, dar şi la Europenele din 2008, ceea ce reprezintă o adevărată premieră. Nu ne mai rămâne de atins decât un singur obiectiv, şi anume să ne calificăm la Olimpiada de la Beijing. Nu cred că greşesc dacă afirm că suntem echipa anului pentru sportul românesc. Anul trecut au fost fetele de la handbal, acum a venit rândul poloiştilor.
- Înaintea plecării la Belgrad, jucătorii declaraseră că se gândesc la o medalie. Cum au primit ei înfrângerea din meciul decisiv cu Spania?
- După finala mică, am ieşit cu toţii la o terasă. Sigur că erau supăraţi. Ne-am spus fiecare păsul, iar câţiva dintre ei, nu dau nume, au zis că nu mai vin la echipa naţională. Băieţii au pretenţia justificată să fie răsplătiţi pe măsura performanţei lor. Or, oficial, doar Agenţia Naţională pentru Sport îi poate premia cu câte 25 milioane de lei. Singurul care se mai agită să găsească sponsori care să suplimenteze această sumă este preşedintele federaţiei, George Gaiţă. Eu sper ca lucrurile să se rezolve. Jucătorii au muncit enorm, au stat departe de familii, au jucat peste 50 de meciuri internaţionale. Acum au câteva zile libere, după care se vor întoarce la cluburi. Sunt convins că le va trece supărarea şi vor răspunde chemării la naţională, dar le voi respecta decizia, indiferent care va fi aceasta. Le-am spus chiar că am pornit împreună la drum şi e păcat să ne oprim la jumătate. Trebuie să ajungem la Beijing.
- Premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că va căuta o soluţie pentru a-i premia pe poloişti. De asemenea, se intenţionează construirea unor bazine în fiecare judeţ
- La început, când am auzit aşa ceva, am spus că nu cred. Acum revin şi spun că trebuie să-l credem, pentru că este vorba despre primul-ministru. Aşteptăm să se ţină de promisiune. Măcar dacă după acest rezultat am vedea un bazin nou în Bucureşti şi tot ar fi bine. Budapesta are 47 de bazine, iar Bucureştiul, care are pretenţii de capitală europeană, nu are nici unul. Bugetul federaţiei este scandalos de mic, aproximativ nouă miliarde de lei. Aştept să văd cât ne vor da la anul. Din cauza bazei materiale precare, în ţară sunt sub o mie de practicanţi ai acestui sport, iar un jucător de la noi e plătit de cinci-şase ori mai prost decât în străinătate. Cam astea sunt condiţiile. Cei care cunosc fenomenul ştiu că acest loc patru echivalează cu o medalie de aur.
- La Beijing, mai mulţi jucători vor fi trecuţi de 30 de ani, iar ultimele rezultate ale juniorilor sunt destul de modeste. Ce se va întâmpla după retragerea acestei generaţii?
- Am avut curajul să aduc la lot câţiva jucători tineri. Aceştia, împreună cu cei care vor rămâne după Beijing pot alcătui nucleul unei echipe care să asigure continuitatea până la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2008.