Astăzi, finala Ligii Europa: Atletico n-are milă de „părinţi“! Bascii scot capul în Europa!

Clubul din capitala Spaniei a fost fondat de basci, însă şi-a creat propriul destin, mult mai glorios în Europa.

Prezentarea aceasta începe cu Atletico Madrid, pentru că echipa din capitala Spaniei a fost desemnată ca fiind gazda finalei de la Bucureşti. Legenda şi wikipedia ne spun însă că mai întâi a fost Athletic Bilbao, pentru ca trei studenţi basci să dezvolte în 1903 „ramura" de la Madrid, denumită tot Athletic, cu aceleaşi culori, alb şi albastru. Povestea continuă un tânăr spaniol plecat în Anglia după un echipament similar cu cel al lui Blackburn, dar care se întoarce cu 50 de tricouri în alb şi roşu, culorile echipei din oraşul-port  Southampton. Şi Bilbao şi Madridul au adoptat noile tricouri, iar de atunci, celor de la Madrid li se mai spune şi Los Colchonores (cei care fac saltele), întrucât vechile saltele spaniole erau desenate în alb şi roşu.

Athletic Madrid şi Athletic Bilbao s-au transformat în Atletico la intervenţia dictatorului Franco care nu suporta „regionalismele". În 1975, când spaniolii au scăpat de general, Bilbao şi-a spus din nou Athletic, dar Madridul a rămas  Atletico.

„Tigrul" Radamel

Atletico e o echipă care şi-a clădit succesele în umbra vecinilor mai înstăriţi de la Real. De la aceştia a împrumutat în ultimii ani şi stilul mercantil de a face fotbal. Aşa s-au vândut în ultimii ani Torres, De Gea sau Aguero, pe bani grei, aşa s-au adus, tot pe mulţi „dineros", Forlan sau Falcao.

Sus: Courtois, Dominguez, F. Luis, Suarez, Gabi, Miranda Jos: Arda Turan, Falcao, Diego, Juanfran, Adrian  Foto: guliver getty

În jurul ultimului, a lui Radamel Falcao, s-a clădit drumul spre finala de la Bucureşti. Atacantul a fost cumpărat cu 40 de milioane de euro de la Porto după ce tocmai câştigase Europa League, dar columbienii au văzut trecerea la Atletico Madrid ca un mic pas înapoi, aşteptând ca Tigrul lor să joace pentru o echipă mare. „Această finală de la Bucureşti îmi spune că n-am fost un nebun când am ales Atletico", spune Radamel, fotbalist născut în Caraibele columbiene acum 26 de ani.

„Cholo" i-a resuscitat

Alături de Falcao, atacantul spaniol Adrian Lopez, mijlocaşul brazilian Diego, împrumutat de la Wolfsburg,  şi turcul Arda Turan, inovaţia lui Hagi, sunt motoarele echipei lui Diego Simeone.

Argentinianul a venit pe banca lui „Atleti" înainte de Crăciunul lui 2011. Echipa mergea prost, aşa că s-a apelat la „Cholo", un simbol al grupării de pe Calderon.

Component al ultimei echipe care a luat titlul cu Atletico, Simeone a scos la liman echipa madrilenă, pe care a urcat-o până pe 5 în campionat, iar calificarea în finala Ligii Europa a venit ca un bonus. Până să ajungă la Bucureşti, echipa a mers „brici", bifând, începând cu faza grupelor şi până la finală, nu mai puţin de 12 victorii la rând! 

"Istoria şi tradiţia spun că Atletico este un club făcut pentru a câştiga astfel de trofee.
Juanfran fundaş Atletico Madrid

Despre Atletico Madrid

- Jesus Gil y Gil a fost unul dintre cei mai excentrici preşedinţi ai clubului. Cunoscut pentru ideile sale de extremă dreapta, Gil y Gil a mers până la a spune despre Ajax că e FC Congo, pentru că are mulţi jucători de culoare. A fost 16 ani preşdintele lui Atletico, cucerind ultimul titlu al madrielnilor, cel din 1996, cu Radomir Antici antrenor. A murit în 2002.
- Una dintre cele mai controversate măsuri ale lui Gil y Gil a fost închiderea în 1992 a centrului de juniori. Un anume copil de 15 ani, Raul Gonzales, a fost nevoit să treacă atunci de la Atletico la Real Madrid.
- Luis Aragones a fost un jucător şi un antrenor de legendă al clubului în anii '70. Are trei titluri ca fotbalist şi unul ca tehnician. Un alt manager de succes al clubului a fost legendarul Helenio Herrera, care a cucerit două campionate ca antrenor al lui Atletico Madrid, în '50 şi '51.
- Adelardo este jucătorul cu cele mai multe prezenţe în tricoul lui Atletico Madrid, 511 meciuri între 1959 şi 1976.

Bascii scot capul în Europa!

După 35 de ani în care n-a mai jucat într-o finală de cupă europeană, Athletic Bilbao visează la primul trofeu continental.  Despre Athletic Bilbao se spune că este singura „echipă naţională de club". Atât de mândri sunt de originea lor, încât niciun fotbalist cu altă origine decât cea bască nu a jucat vreodată pentru echipa lor, pentru că doar fiii acestui pământ dintre Spania şi Franţa sunt demni de a îmbrăca tricoul „leilor".

Sus: Llorente, Javi Martinez, Iturraspe, Mikel, Aurtenexte, Iraizoz Jos: Muniain, Suasaeta, O. Marcos, Iraola, Herrera   Foto: guliver getty

Un fost preşedinte al lui Atheltic, Jose Maria Arrate, explica: „Athletic Bilbao e mai mult decât un club de fotbal, e un spirit. Suntem unici în fotbal şi asta este ceea ce ne defineşte identitatea. Noi nu spunem că suntem mai buni sau mai răi decât alţii, doar diferiţi. Nu vrem decât ca fiii care s-au născut aici să ne reprezinte, ca entitate sportivă, nu ca afacere. Noi vrem să ne transformăm copiii în bărbaţi, nu doar în fotbalişti, şi de fiecare dată când un jucător de la «cantera» îşi face debutul în echipa mare ştim că ne-am atins scopul".

Doar o frântură din tabloul uriaş al unei naţiuni care îşi susţine cu mândrie echipa. O echipă care a jucat doar în prima ligă spaniolă şi care a împrumutat ceva din curajul lui Mames, un tânăr care a scăpat de moarte, îmblânzind leii. Mames a fost sanctificat, iar catedrala din Bilbao şi stadionul pe care joacă Athletic se numesc San Mames.

Click pe infografie pentru a mări

Llorente, Regele Leu

Cum cei de la Athletic îşi spun „leii", trebuia să existe şi un Rege-Leu, iar cel care şi-a asumat rolul în zilele noastre este atacantul Fernando Llorente. Golul decisiv din semifinala cu Sporting Lisabona i-a adus pe „lei" în finala de la Bucureşti, iar pe obrazul lui Llorente primele lacrimi de bucurie după o reuşită. „Este prima oară când am plâns în timp ce jucam fotbal", asta spune totul despre ce simte un fotbalist pentru Athletic. Dragostea pentru Bilbao va trece în această vară prin testul „arginţilor", Fernando fiind momit de Manchester City cu un salariu de 200.000 de lire sterline săptămânal! Până atunci,  Regele-Leu trebuie să îşi treacă familia peste obstacolul Atletico Madrid. Oamenii de nădejde ai săi sunt tânărul Muniain, Susaeta şi Ibai Gomez.

Preşedintele şi oamenii săi

Destinul acestei echipe s-a schimbat radical în vara anului trecut, când 12.000 de socios (aproape 55 la sută) l-au votat pentru funcţia de preşedinte pe Josu Urrutia. Fost jucător al lui Bilbao timp de 15 ani (1988-2003), Urrutia era un mijlocaş „ţeapăn", care şi-a impus şi la birou punctele de vedere. Promisiunea că Marcelo Bielsa va deveni antrenorul echipei s-a concretizat la nicio zi de la înscăunarea lui Urrutia. Marcelo Bielsa, poreclit El Loco, pentru metodele sale inovatoare, s-a făcut înţeles destul de greu la început, dar finalul de sezon e de vis: finală de Liga Europa cu Atletico Madrid, finală de Cupă a Spaniei cu Barcelona.

"Suporterii iubesc acest club, iar noi vom face totul ca la Bucureşti să le aducem o fericire uriaşă.''
Gorka Iraizoz portar Athletic Bilbao

Despre Athletic Bilbao

- Rafael Moreno „Pichici" a fost unul dintre marii jucători ai clubului, pentru care a marcat 200 de goluri în 170 de meciuri pentru Bilbao între 1911 şi 1921. Astăzi, trofeul acordat golgheterilor din Spania se numeşte Pichici.
- Gruparea teroristă şi separatistă ETA (Euskadi Ta Askatasuna - Ţara Bascilor şi Libertate) susţine indepedenţa totală a bascilor faţă de spanioli şi crearea unui rase pure. În 1996, teroriştii l-au ameninţat pe Lizarazu, pretinzându-i acestuia să plătească „taxa de revoluţie".
- De altfel, Bixente Lizarazu este primul jucător nonspaniol care a evoluat pentru Bilbao. Totuşi, francezul are origine bască, ceea ce i-a înlesnit transferul, jucând un an pentru Athletic (1996-1997).
- Ţara Bascilor are peste două milioane de locuitori, dar capitala nu este la Bilbao, ci la Vitoria-Gasteiz. Limba lor este euskadi şi este unică, nu face parte din nicio familie de limbi.