Amazoanele arbitrajului

Trei arbitri-femei au condus meciuri în Liga I a băieţilor, iar lumea fotbalului le-a întâmpinat cu încredere.

Puţine ţări se pot lăuda că au în rândul arbitrilor de prim eşalon trei femei care să conducă partide.

Cristina Ionescu, Cristina Dorcioman şi Teodora Albon sunt cele trei arbitre care au în palmares inclusiv meciuri din Liga I a bărbaţilor.

Cristina Ionescu a arbitrat cinci partide în “Liga lui Mitică”, Cristina Dorcioman a arbitrat un meci, iar Teodora Albon, două jocuri. Însă ele sunt delegate în permanenţă la Ligile a II-a şi a III-a.

Toate au ecusonul FIFA. “La cum sunt atacaţi arbitrii la primul eşalon, mai bine că mai suntem trimise să arbitrăm”, sunt de părere ele.

Cum s-au apropiat de fotbal şi de arbitraj? “Mi-a plăcut sportul de mică. Am jucat handbal, apoi fotbal. N-am întâlnit probleme la meciurile arbitrate în Liga I”, ne-a spus Cristina Ionescu înainte de a pleca la Campionatul Mondial sub 20 de ani din Chile, care a început pe 19 noiembrie.

Ea se află acum într-o situaţie specială: este însărcinată în patru luni, dar asta nu a împiedicat-o să arbitreze. Tatăl copilului este tot din lumea arbitrajului.

Este asistent. “Întotdeauna mi-am dorit un soţ din aceeaşi breaslă pentru a putea avea aceleaşi pre ocupări”, a adăugat fosta petroşăneancă, cea care a arbitrat o finală de Campionat Mondial feminin în SUA 2003 împreună cu asistenta Irina Mîrţ.

Confundată cu băieţii

Cristina Dorcioman a avut o frizură scurtă până acum doi ani, de aceea i s-a întâmplat deseori să i se strige din tribună: “Băi, băieţică!”. “Am jucat fotbal de la 16 ani.

Eu am fost băieţoasă de mică. Nu mi-au plăcut păpuşile. Am fost mereu printre băieţi. Când jucam fotbal, eu eram căpitanul echipei şi făceam alegerile.

Doamne fereşte să nu mă fi ascultat, îi mai şi «căpăceam». La arbitraj am fost mereu respectată. Dacă s-ar întâmpla vreodată să fiu înjurată sau îmbrâncită pe teren de jucători, nu aş ezita să-i elimin, dar nu a fost nevoie de aşa ceva niciodată”, explică Cristina, care este din Câmpulung.

În viaţa de toate zilele, ea este profesoară de sport. “Arbitrajul mi-a dat posibilitatea să ajung în locuri pe care nici nu le-am visat. Recent, am fost în Noua Zeelandă, la Campionatul Mondial de fotbal feminin de junioare. A fost super”, a mai povestit Cristina.

Teodora, căpitan de naţională

Clujeanca Teodora Albon a iubit mai întâi atletismul, la Alba Iulia. “M-am îndrăgostit de fotbal şi am renunţat la atletism, chiar dacă părinţii nu au fost de acord. Dar i-am păcălit. Am jucat de peste 80 de ori în echipa naţională a României şi de 25 de ori am fost căpitanul ei.

Arbitru m-am făcut l-a îndemnul lui Sorin Corpodean, arbitru FIFA şi preşedintele AJF Alba. El mi-a dat carnetul de arbitru”, a povestit Teodora. Arbitrajul i-a influenţat şi viaţa familială. “Pe terenul de fotbal l-am­ cunoscut pe soţ, care era arbitru şi el. Mirel m-a ajutat mult în arbitraj, el m-a impulsionat să ajung pe lista FIFA.

Am arbitrat multe partide împreună cu el, eu la centru, el la linie. Acolo eu am fost şeful. Ca fotbalistă, eu i-am fost elevă, el fiind antrenor la echipa Clujeana Cluj-Napoca”, a mai spus Teodora. Fotbalul şi arbitrajul nu mai sunt aşadar un teritoriu exclusiv al bărbaţilor.

Trei reprezentante ale sexului frumos împart dreptatea pe terenul de joc, iar băieţii se supun deciziilor lor. “Nu a fost uşor să ne impunem. Multă lume ne-a primit cu reticenţă, nu a fost deloc uşor. Dar după ce am arbitrat ne-au mulţumit şi ne-au transmis să mai venim. Uneori am avut mai multă credibilitate decât colegii noştri băieţi”, adaugă Teodora.

Arbitrajul mi-a dat posibilitatea să ajung în locuri pe care nici nu le-am visat. Recent, am fost în Noua Zeelandă, la Campionatul Mondial de fotbal feminin de junioare. A fost super.

Cristina Dorcioman,
Arbitru