De ce păstrăm vechiturile

De ce păstrăm vechiturile

Ţinem în casă nenumărate nimicuri şi renunţăm greu la ele din cauza semnificaţiilor lor. „Colecţionarea“ de lucruri vechi are legătură şi cu simţul practic: am trăit vremuri în care nu se găsea nimic în magazine.

Dulapul de pe balcon, primul sertar de sus. Două portofele vechi, un comutator stricat, o şurubelniţă în cruce care s-a tocit de nouă, ambalaje de cadouri de toate formele şi culorile, două bucăţi etui de ochelari, un suport pentru cana de cafea cu cablu USB.

Sertarul din mijloc: o colecţie completă de mărţişoare din ultimele trei primăveri, opt flacoane cu vagi urme de apă de parfum, un teanc de felicitări. Sertarul de jos: trei telefoane mobile, trei carcase nou-nouţe de Nokia, două baterii, câţiva metri de cabluri de diverse culori, abajurul unei lămpi care a luat de luni bune drumul ghenei de gunoi.

În cămară, aceeaşi combinaţie fără sens: borcane cu filet goale - mama insistă să le păstrez pentru conservele ei de toamnă -, tricoul şi bandana purtate la ultima zugrăveală din apartament, racheta de tenis prăfuită şi două pălării cumpărate de prin excursii, dar pe care nu le-am pus vreodată pe cap. Mai c-aş striga: „Avem di tăti. Poftiţi, intraţi, intraţi şi cumpăraţi“!

Istoria se repetă la fiecare rundă de curăţenie generală şi oricare dintre noi a trecut prin asta. „Balastul“ stă bine mersi în debara. Ba mai mult, se extinde şi la alte zone ale casei, cum ar fi şifonierul cu haine, din care nu ne îndurăm să aruncăm piesele ce nu ne mai încap; dulapul cu pantofi, de unde, mai ales femeile, nu aruncă niciun exemplar, chiar dacă s-a demodat de vreo cinci ani; rafturile bibliotecii pe care zac culegeri de exerciţii de algebră pe care s-a pus praful de prin liceu sau biroul ce mai ascunde şi-acum diplomele de premiant sau caietele de teză. De pe oriunde din casă te aştepţi să răsară câte un lucru pus bine pe sistemul „dacă trebuie?!“.

Simţ practic

Multe persoane strâng tot soiul de lucruri pe lângă casă. De cele mai multe ori, acţionează aşa din simţ practic şi din dorinţa de a avea la îndemână lucruri pe care le-ar putea folosi mai târziu.

Psihologii spun că unii dintre noi nu se îndură să arunce nimic şi din cauză că ar avea impresia că aruncă pe fereastră banii cheltuiţi pe anumite lucruri. Alţii nu au uitat de vremea comunismului, când nu se găsea mare lucru prin magazine şi strângeai de toate, doar ca să ai, acolo. Se păstrau cu grijă până şi ambalajele argintii ale bomboanelor de pom cu care, la următorul Crăciun, se înveleau nişte banale dropsuri.

„Mai ales persoanele mai în vârstă devin tot mai legate de lucruri, pentru că ştiu că forţa lor de acumulare scade şi devin mai nesigure. Bătrânii nu ştiu dacă îşi vor mai permite cu aceeaşi uşurinţă să-şi facă rost de lucrurile de care au nevoie“, explică psihologul Lena Rusti.

Legături sentimentale

În fiecare casă există măcar un sertar în care se strâng fotografii vechi, bilete de avion sau tichete de intrare. Acestea, spun psihologii, ne amintesc de locurile în care am fost. „În acest fel fiecare dintre noi valorizează experienţele avute şi creează legături“, mai explică psihologul.

Un întreg lanţ de legături sentimentale le face pe femei să se ataşeze de hainele din tinereţe, ce amintesc de alte vremuri şi de alte dimensiuni ale taliei, dar şi de jucăriile copiilor - pe care vor să-i păstreze în minte aşa cum erau în copilărie. Nici moştenirile de familie, mici obiecte primite de la bunica, nu-s de aruncat!

Site-ul www.smallnotebook.org vine cu câteva sfaturi practice pentru cei care nu se îndură să arunce nimic. Dacă păstraţi scrisorile şi mesajele de la actualul partener, nu e cazul să le ţineţi şi pe cele trimise de foştii iubiţi. O invitaţie de la propria nuntă merită spaţiu, şerveţelele emborsate cu aceeaşi ocazie, nu.

Brăţara şi căciuliţa purtate de copil la maternitate pot face uitate căruciorul şi scaunul pentru maşină. Toate trofeele câştigate în timpul liceului pot fi uşor înlocuite de o fotografie făcută la o festivitate de premiere. În fine, e suficient dacă păstraţi o felicitare de la bunica dumneavoastră; nu trebuie să le puneţi bine pe toate!

Cum scapi de lucruri

În Statele Unite, vânzările „de garaj“, organizate pentru a scăpa de vechituri, fac parte din peisajul cotidian  Foto: AFP

Cum vechiturile şi nimicurile păstrate în casă au devenit o problemă în toată lumea, soluţiile nu au întârziat să apară. În Statele Unite sunt organizate adesea „garage sale“ sau „yard sale“, un soi de vânzare a lucrurilor de care o familie nu se mai foloseşte.

„Evenimentul“ este organizat lângă casă, de obicei în faţa garajului sau în curte, de unde şi denumirea, şi beneficiază de publicitate prin anunţuri în ziare sau prin „fluturaşi“ răspândiţi în împrejurimi. Cel mai adesea, asemenea „târguri“ de vechituri apar după curăţenia de primăvară sau atunci când proprietarii se mută într-o altă casă.

Printre vechiturile pe care le vând americanii se regăsesc haine, cărţi, jucării, decoraţiuni interioare, ustensile de grădină, mobilier etc.

Preţurile percepute sunt modice, iar tranzacţiile nu sunt taxate. În România, vechile talciocuri au fost înlocuite de licitaţii organizate pe internet sau chiar de portaluri destinate celor care vor să scape de lucruri vechi, fără a cere ceva în schimb. Pe www.cedez.ro şi-au postat deja anunţurile câteva zeci de români, iar printre lucrurile pe care le oferă se numără cărţi, rogojini pentru plajă, perne pentru picioare, căni de cafea sau piese de schimb pentru Dacia 1300.

De pe www.daugratis.ro, puteţi alege carcase de telefon, componente de calculatoare şi chiar şuruburi.
Totul e să le rezervaţi şi să le ridicaţi de la actualii proprietari.

Femeile, mai strângătoare decât bărbaţii

Faptul că, în timp, adunăm tot felul de lucruri de care nu avem nevoie este un proces firesc, spun psihologii.

Unele au valoare sentimentală, pe altele le-am lăsat acolo pentru că aveam nevoie de ele. La fel de firesc este ca, atunci când dăm din nou peste ele, să le aruncăm cu uşurinţă.

Colecţiile diferă în funcţie de sex

„Femeile sunt de multe ori mai sentimentale decât bărbaţii şi de aceea pot fi mai predispuse la a păstra lucruri care să le amintească de momente frumoase (cum ar fi nunta), de clipe ce au fost importante pentru ele.

Însă şi bărbaţii pot face acelaşi lucru“, spune psihologul Lena Rusti.

Cu toate acestea, se observă o diferenţă între „colecţiile“ de nimicuri ale celor două sexe. Dacă femeile pun deoparte rochia de mireasă sau botoşeii pe care i-au purtat cei mici, bărbaţii „colecţionează“ mai ales componente de calculatoare, cabluri şi piese de maşină.

Normal şi patologic

Ele colecţionează rochii, ei cabluri şi componente

„Diferenţa dintre normal şi anormal în păstrarea lucrurilor ţine de intensitatea şi de gradul de păstrare. Astfel, în unele tulburări psihice, o persoană nu este capabilă să renunţe la niciunul din lucrurile pe care le are, pentru că sunt ale sale. Devine incapabilă să arunce chiar ziare vechi sau ambalaje care nu au nicio utilitate şi nu au

nici valoare sentimentală. O persoană echilibrată are puterea de a renunţa la lucrurile inutile, lipsite de valoare sau inconfortabile“, explică psihologul Lena Rusti.

De domeniul patologicului sunt cazurile celor care şi-au transformat casele în adevărate gropi de gunoi. Astfel, în 2003, la Cluj-Napoca, angajaţii primăriei au scos trei remorci de vechituri şi gunoi din apartamentul cu două camere al unei bătrâne de 78 de ani; în 2007, de pe proprietatea unor americani din Mastic Beach (New York), au fost ridicate 42 de tone de resturi, vechituri şi gunoaie.