Cât ne pasă de 2%

A mai rămas doar o săptămână în care puteţi alege o cauză căreia să vă alăturaţi anul acesta prin direcţionarea a 2% din  impozitul pe venit. Numărul românilor care au ales să ajute în acest fel organizaţiile neguvernamentale a crescut de la mai puţin de 150.000, în 2005, la aproape un milion în 2008.

Maria are 13 ani şi este elevă într-a VI-a. Locuieşte cu chirie într-un bloc de garsoniere din Petrila (judeţul Hunedoara). Într-o singură cameră trăiesc mama, tata, Maria şi fratele ei de opt ani.

Camera nu este racordată la reţeaua electrică, încălzirea se face cu lemne şi întregul bloc a rămas fără apă. Nu au avut niciodată o locuinţă a lor: au stat cu chirie scurte perioade în diverse locuri, până când proprietarii au dat altă destinaţie caselor.

Tatăl Mariei este operat la coloana vertebrală şi nu poate munci cu forme legale. Veniturile familiei sunt formate din alocaţia celor doi copii şi din ceea ce tatăl câştigă din reciclarea deşeurilor. Odată cu venirea primăverii, întreaga familie merge la pădure şi culege urzici: copiii au astfel o sursă sigură de vitamine, iar surplusul îl vând pentru a mai câştiga nişte bani.

Din cauza sărăciei, Maria era la un pas de a abandona şcoala. Nu reuşea să ţină pasul cu colegii ei, nu putea să-şi pregătească lecţiile la timp, dar nu făcea faţă nici cheltuielilor impuse de sistemul de învăţământ.

Asistenţii sociali ai organizaţiei „Salvaţi Copiii” au întâlnit-o pe Maria în timp ce muncea alături de ai ei la reciclarea deşeurilor. Copilul a fost introdus de asociaţie în programul de prevenire a abandonului şcolar şi frecventează zilnic Centrul Educaţional „Salvaţi Copiii”, deschis în Petrila. Din direcţionarea a 2% din impozitul pe venit, centrul la care vin 228 de copii din Valea Jiului, a primit anul trecut 55.000 de euro.

Sumele au crescut anual

Dacă în 2005 asociaţia „Salvaţi Copiii” a primit 2.000 de euro din direcţionarea impozitului, suma a ajuns la 18.000 de euro în 2006, apoi la 60.500 în 2007, pentru ca, în 2008, să depăşească 100.000 de euro. Pe lângă banii daţi la Petrila, alţi 39.500 de euro au ajutat la înfiinţarea de grupe de grădiniţă pentru 150 de copii din comunităţi defavorizate care nu aveau acces la educaţie. Alţi bani, peste 9.000 de euro, au crescut şansele a 49 de copii cu HIV/SIDA de a avea o viaţă normală.

Şi Ionuţ are nevoie de ajutor

Se numeşte Ionuţ, are 7 ani şi vă priveşte cu ochii lui mari de pe un afiş de promovare a campaniei 2% din acest an. Locuieşte împreună cu părinţii şi cu cei doi fraţi într-un bloc dezafectat al cărui acoperiş s-a prăbuşit. Ar vrea să se ducă în altă parte, dar nu au unde.

Chiriile sunt mari, la fel şi problemele din familia lor. Fratele lui Ionuţ a fost diag­nosticat cu sindom Down şi frecventează un centru special. Sora lui Ionuţ este elevă în clasa a II-a. Ionuţ merge la grădiniţă în grupa pregătitoare. Până acum doi ani, familia se descurca.

Tatăl, muncitor pe şantier, câştiga atât cât să le poată asigura copiilor strictul necesar. Mama, angajată ca asistent personal pentru copilul cu handicap, avea răgazul să se ocupe şi de ceilalţi copiii, să se joace împreună, să se plimbe.

Dar tatăl s-a îmbolnăvit, a fost diagnosticat cu ciroză hepatică şi a fost nevoit să îşi părăsească locul de muncă, începând demersurile pentru obţinerea pensiei. De atunci, lucrurile nu au mai mers bine, iar banii s-au împuţinat.

Copiii au însă, în continuare, nevoi. Ionuţ şi familia lui vor putea fi sprijiniţi cu alimente, rechizite, produse igienico-sanitare şi cu plata grădiniţei din fondurile provenite prin direcţionarea de anul acesta a 2% din impozitul pe venit. Pe el, dar şi pe alţii care au nevoie de noi, îi desparte de banii atât de necesari doar semnătura noastră pe un formular. 

Odată cu numărul contribuabililor care direcţionează 2% din impozit au crescut şi sumele totale colectate

De ce ne implicăm prea puţin

Din 2005, când a devenit posibilă direcţionarea unei cote din impozit, numărul celor care au ales să o facă a crescut în fiecare an.

Dar este încă mic: în 2008, în România, aproape 15% din contribuabili au ales să direcţioneze procentele din impozit. În Ungaria, 33% folosesc acest sistem. Prevederea mai există în Lituania, Slovacia şi Polonia şi ar putea fi introdusă în Cehia.

„Mulţi nu ştiu de existenţa prevederii. E nevoie de informare; dacă Ministerul de Finanţe ar face o campanie publică, asta ar fi un stimulent. Oamenii ar înţelege că e o chestiune serioasă. Mulţi încă mai cred că e vorba de nişte bani în plus sau că e un sistem extrem de complicat”, ne-a explicat Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Asociaţiei „Salvaţi Copiii”.

„Unele persoane spun că nu cunoşteau prevederea suficient de bine ca să o poată aplica. Acestea au, de regulă, legături mai slabe cu mediul ONG. Unii au invocat lenea sau comoditatea.

O altă categorie de persoane este a celor care nu au putut colecta din timp fişele fiscale. Au fost şi persoane care au intenţionat să direcţio­neze, dar nu aveau venituri pe care să le declare -  cazul celor care lucrează în IT”, spune şi Cristina Barsony, reprezentant al Asociaţiei pentru Relaţii Comunitare. 

Un mecanism democratic şi transparent

Prin intermediul unei prevederi din Codul Fiscal, orice contribuabil persoană fizică are posibilitatea să direcţioneze 2% din impozitul pe venit către o entitate nonprofit. Aceasta nu este o donaţie, ci implică decizia asupra modului cum va fi cheltuită o sumă datorată statului.

Trebuie să alegeţi un domeniu şi o organizaţie care va primi sprijinul. Aflaţi numele acesteia, codul de identificare fiscală (codul fiscal) şi contul organizaţiei în format IBAN.

Apoi completaţi formularele pe care le găsiţi la administraţiile financiare sau pe site-ul ANAF. Dacă aveţi venituri din salarii, completaţi Declaraţia 230 (punctele A şi B); chiar dacă nu cunoaşteţi suma corespunzătoare a 2%, ea va fi calculată de organele fiscale. Cei care obţin, pe lângă salarii, alte venituri, vor completa formularul 200.

Procedura e o opţiune şi nu o obligaţie, nu vă costă nimic, dar contribuiţi astfel la cheltuirea responsabilă a banului public.

Prea multe ONG-uri, prea puţină încredere

Dacă ar pune în aplicare în număr mai mare această prevedere, contribuabilii ar avea în primul rând control măcar asupra unei mici părţi din banii pe care îi plătesc ca impozit la stat. În al doilea rând, ar stimula şi ar sprijini organizaţiile neguvernamentale, care au început de câţiva ani să facă lucruri pe care statul, deşi obligat, nu le-a făcut.

Cristina Barsony de la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare îşi aminteşte că, în campaniile anterioare, câteva persoane au declarat că nu au direcţionat 2%  din cauză că „nu se poate avea încredere în ONG-uri, în sensul că nu au fost convinşi că suma direcţionată va fi folosită în scopul declarat”. În plus, contribuabilii cred că sumele direcţionate ar fi prea mici.

„Cred că destinaţia banilor e prea «difuză». Avem zeci de mii de ONG-uri, iar banii se împart. Sumele prea mici care ajung la ele nu au impact. Banii ar trebui să se orienteze spre organizaţii de utilitate publică, acestea având nişte obligaţii clare: să dea un raport anual al fondurilor, să publice pe site şi în Monitorul Oficial bilanţurile”, ne-a declarat şi Gabriela Alexandrescu.

La acest moment, spune Alexandrescu, trebuie revenit asupra legii utilităţii publice, trebuie stabilite noi criterii de acordare a acestui statut şi trebuie evaluate acţiunile din ultimii ani ale ONG-urilor de utilitate publică.

„Dacă acelora care au completat până acum formularele nu le dăm nişte rapoarte, dacă nu le spunem ce s-a făcut cu aceşti bani, ei îşi vor pierde entuziasmul şi încrederea”, adaugă Alexandrescu.