Cine îţi mănâncă timpul?

Ar fi minunat dacă ziua ar avea mai mult de 24 de ore. Constrânşi sau de bunăvoie pierdem zilnic timp irecuperabil. Cine sunt, de fapt, mâncătorii de timp?„Ai un minut?” Aşa începe totul. Cu rugăminţi, întrebări şi probleme, oamenii din jur atentează zilnic la un bun care nu poate fi compensat: timpul nostru.

Se dă personajul: un tânăr obişnuit din România. Astăzi vrea să rezolve o mulţime de lucruri şi pleacă mai devreme spre serviciu.

Aproape fuge până în staţia de autobuz şi, pentru că nu ştie cât timp mai are de aşteptat, renunţă la ideea de a-şi mai lua ceva de mâncare de la chioşcul de vizavi. Intră în schimb, în magazinul de lângă job, unde aşteaptă la o coadă serioasă.

Întârzie câteva minute la birou şi consultă „rapid” poşta electronică. Zeci de mailuri necitite aşteaptă să fie sortate. Între timp, telefonul zbârnâie - un client îi cere câteva lămuriri: „fiţi amabil, explicaţi-mi şi mie cum...”. Urmează alte câteva minute lângă receptor.

Citeşte din mesajele primite, dar un coleg îl roagă să-i arate cum să rezolve o situaţie. Urmează o a doua rundă de explicaţii, iar în cea de-a doua oră de lucru reuşeşte să golească căsuţa de intrare a poştei electronice.

Se apucă de treabă. Telefonul sună iar: „Bună ziua, de la banca X, avem o promoţie...”. Un nou mail îi solicită atenţia. Deschide, aşteaptă să se încarce pagina şi, între timp, colegii îl cheamă la masă.

La întoarcere, se apucă iar de treabă şi-şi aminteşte că un prieten l-a rugat să-l ajute cu un număr de telefon. Se apucă din nou de lucru şi un alt coleg vine şi-i expune o situaţie complicată, îşi dă cu părerea, se încinge o adevărată dezbatere care durează o altă oră. Ca să se calmeze, îşi schimbă profilul de blog sau navighează aiurea.

De la job la prieteni şi facturi

La finalul programului, când colegii se pregătesc de o ieşire în oraş sau de onorarea sarcinilor de familie, personajul nostru mai rupe din orele de somn ca să rezolve ce avea de făcut peste zi. Cam asta i se întâmplă şi în zilele libere, când cozile pentru achitarea facturilor sau cumpărăturile şi curăţenia taie de pe listă ieşirile cu prietenii sau orele de studiu. Sfârşitul weekendului coincide astfel cu instalarea oboselii.

Pentru Andra M. ( 22 de ani), statutul de liber-profesionist, căpătat de curând, nu a rezolvat deloc criza de timp de care se plângea când mergea la job. „M-am bucurat că pot dormi sau că, în sfârşit, mă duc să alerg în parc.

Toate au dispărut ca prin minune pe măsură ce ai mei veneau cu tot soiul de rugăminţi. «Acum că ai timp, nu te duci şi tu, mamă, să plăteşti impozitul?» şi uite aşa, amân în continuare programările la coafor, spectacolele de teatru sau învăţatul”, ne-a mărturisit tânăra. Andra spune că nici prietenii nu sunt mai atenţi. „Într-o seară, m-a sunat un amic să-mi spună că trece pe la mine să-i dau o carte. Şi s-a întins la vorbă două ore, pe ceas. A început să-mi povestească vrute şi nevrute, de mi s-a dus toată seara”, a mai adăugat ea.

Casnică fără drept de respiro

Constanţa Sandu (33 de ani) spune că puţini sunt cei care pot înţelege cum de o femeie care intră în concediu maternal nu are timp. Ea ne explică: „De dimineaţă îi dau copilului să mănânce, fac puţină ordine prin casă după ce toţi pleacă la serviciu, petrec puţin timp cu fetiţa mea, apoi mă apuc să fac mâncare pentru prânz.

După aceea, îi dau copilului să mănânce, îl culc, încerc să mai lucrez de acasă pentru nişte clienţi, sună telefonul, apoi se trezeşte copilul, vin ceilalţi de la muncă, pun masa, strâng masa şi se face seară”. Nu toate zilele se derulează la fel pentru ea. „Atunci când lucrez la sediul clientului rezolv de două sau de trei ori mai mult decât aş face acasă. Şi asta din cauză că mereu intervine câte ceva”, mai spune tânăra mămică.

Aproape 80% din ceea ce reu­şim să realizăm într-o zi de muncă se datorează câtorva ore în care suntem cu adevărat eficienţi. Concluzia îi aparţine economistului italian Vilfredo Pareto, care a lansat la sfârşitul secolului secolului al XIX-lea regula de 80/20, inspirat de faptul că 20% dintre italieni deţineau 80% dintre proprietăţi. Astăzi, managerii folosesc această teorie pentru a eficientiza acest 20% din timpul de lucru în care dăm randament maxim.

Cozile omoară timpul

O vizită la medic poate ocupa de multe ori o jumătate de zi.  Birocraţia din sistemul medical îi indignează pe 63% din pacienţi şi medici, potrivit unui studiu realizat de Colegiul Medicilor din România. Alături de nelipsitele cozi din faţa cabinetelor, şi cozile pentru plata facturilor contribuie la uciderea timpului. Potrivit datelor publicate de Ministerul Comunicaţiilor, doar 231.600 de români utilizează serviciul mobile banking pentru a scăpa rapid de facturi, marea majoritate rămânând încă fidelă plăţii la ghişeu.  

Ţara în care nu se respectă termenele

Să ajungi mai devreme la o întâlnire, fie ea şi în interes de serviciu, înseamnă de cele mai multe ori să aştepţi şi mai mult. Şi asta pentru că de la piese de teatru, la mersul trenurilor sau la respectul arătat de cunoscuţi, toate au îngăduiala să zăbovească.

Aşa se face că, la un moment dat, când un japonez a vizitat Maramureşul şi a întrebat la casa de bilete pe la ce oră vine Mocăniţa, de cealaltă parte a ghişeului a străbătut nonşalant „Pe la nouă, pe la zece...”, iar când a venit ora prânzului şi japonezul era deja turbat de furie, localnicii i-au spus dezinvolţi că, dacă nu a sosit până atunci, înseamnă că nu mai vine.

Sociologul Alfred Bulai explică această stare de fapt prin aceea că precizia noastră vizavi de timp este influenţată de o cultură puternică tradiţională. „Dacă aţi observat, la ţară când se întreabă «Pe la ce oră mulgi vaca?», o să auziţi cel mai probabil, «mai pe seară...»”, ne-a povestit sociologul.

Bulai mai arată că lipsa de punctualitate se observă şi în intervalele în care se difuzează calupurile de publicitate, care sunt decalate în funcţie de ora la care a început emisiunea respectivă. „Dacă nici acolo, unde o secundă costă enorm nu se respectă timpul, cum să ne mirăm că nu se respectă în viaţa de zi cu zi ?!”, a conchis sociologul.

Suntem poate cei mai puţin punctuali şi serioşi cetăţeni ai Europei. Familia, şcoala şi autorităţile au încurajat lipsa noastră de seriozitate prin incapacitatea de a transmite un mesaj coerent.

Marius Pieleanu
sociolog

Există şi o parte pozitivă: suntem mai relaxaţi şi putem face faţă mai uşor oricăror situaţii.

Alfred Bulai
sociolog

Managementul timpului, o soluţie

Cu toate că mentalitatea colectivă poate fi schimbată doar pe parcursul a decenii sau chiar a secolelor, precum susţin sociologii, schimbarea individuală are şanse mai mari de izbândă, arată profesioniştii în managementul timpului. Potrivit specialiştilor britanici în soluţii de organizare a timpului, secretul constă în cunoaşterea obiectivelor.

De vreme ce nu putem schimba timpul, putem aşadar schimba modul în care ne raportăm la acesta. Un prim secret ţine de stabilirea unor obiective mici, care pot fi atinse în câteva etape.

Spre exemplu,  un prim obiectiv poate fi acela de a nu verifica deloc mailul la birou, timp de o săptămână. La finalul perioadei, o evaluare corectă va arăta dacă ai fost mai eficient sau nu. Un plan concret poate face puţină ordine în mulţimea de lucruri care aşteaptă să fie rezolvate. Ideal ar fi să nu exagerăm cu o listă întreagă de sarcini, pentru a evita frustrarea.

O programare realistă ne dă şansa să bifăm majoritatea sarcinilor şi să ne permitem, mai apoi şi o mică recompensă, aşa cum sfătuiesc psihologii. Rutina creată în cazul planificării nu face decât să întărească obiceiul de a respecta termenele-limită şi de a deveni mai eficienţi, arată specialiştii în managementul timpului.