Ne hrănim zilnic cu bârfe şi scandal

Picanteriile despre vedete şi gâlcevile iscate între vecini atrag oamenii ca un magnet. Plictiseala, invidia, pornirile agresive şi curiozitatea îi împing pe tot mai mulţi către un nou viciu: scandalul.

“Ori de câte ori apare un scandal, încercăm să ne implicăm”. Afirmaţia îi aparţine celebrului Larry Flynt, editor al publicaţiei “Hustler”, recunoscut pentru apetenţa sa pentru scandal. Dacă unii ar putea spune că Flynt ar fi încercat să se disculpe în acest fel în faţa celor care l-au acuzat în repetate rânduri că a atentat la bunele moravuri ale societăţii, psihologii înclină să susţină spusele acestuia.

Magnetismul scandalului

Bârfele despre celebrităţi, reality show-urile şi senzaţionalul fascinează publicul. Oamenii sunt mari amatori de emisiuni axate pe subiecte de scandal. Chiar şi o bună parte dintre cei cu studii superioare. Puţini sunt, însă, cei care recunosc. Mulţi susţin că vor să vadă emisiuni cu profil cultural sau spun că nu se uită la televizor şi preferă să citească o carte bună.

Realitatea vine să-i contrazică. Cercetătorii britanici au ajuns la concluzia că bârfele despre celebrităţi şi reality show-urile se numără printre viciile moderne, potrivit unui studiu publicat luna trecută. Dar oamenii nu sunt fascinaţi numai de scandaluri împachetate strălucitor. Tărăboiul din curtea vecinilor este la fel de atrăgător.

Ţine de natura umană. “Suntem mult mai receptivi la ceea ce este negativ, scandalos”, spune psihologul Elisabeta Ilie. “Scandalul e un stimul destul de puternic”, adaugă aceasta. O explicaţie constă în faptul că este firesc să fim atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru.

Invidie şi agresivitate

Unii experţi în comportament susţin teza potrivit căreia oamenilor le place scandalul întrucât adaugă sare şi piper vieţii lor plictisitoare. Alţii sunt de părere că fascinaţia pentru picanteriile despre vedete sau pentru zarva iscată în scara blocului reprezintă, de fapt, o manifestare de descărcare a propriilor stări de invidie sau agresivitate.

“Plăcerea de a asista la scandaluri vine, pe de o parte, din satisfacerea propriilor porniri agresive, cărora nu le dăm curs, cenzurându-le sub normele morale. Pe de altă parte, un scandal ne oferă prilejul de a ne arăta, o dată în plus, că suntemmai buni decât alţii”, consideră psihologul Ştefania D. Niţă. Potrivit acesteia, “impulsurile agresive şi invidia fac parte din dinamica psihică a oricărei persoane”.

Ceea ce pentru unii este o tragedie, pentru alţii este o distracţie. Lucrurile se schimbă pe măsură ce oamenii se modelează după cum impune mediul social în care trăiesc. “Această evoluţie nu echivalează cu eliminarea stărilor de agresivitate şi invidie. Uneori, cu cât acestea sunt negate mai mult, cu atât se manifestă mai pronunţat, chinuind prin stări interioare de tensiune şi nemulţumire”, a explicat Ştefania D. Niţă pentru “Adevărul”.

“Impactul emoţional”, mereu valorificat

Foamea de senzaţional ar putea avea la bază motive biologice, afirmă Hank Davis, autorul unui studiu publicat în 2003 privind cauzele fascinaţiei pentru subiectele care impresionează puternic.

“Din punct de evedere evoluţionist, impactul emoţional al acestor povestiri este explicabil. Strămoşii noştri asigurau perpetuarea speciei strângând tot soiul de informaţii despre lumea din jur. Astfel, istorisirile despre atacurile animalelor, paraziţii care pot ucide sau mâncarea toxică rămân subiecte principale şi la milioane de ani după ce probabilitatea acestor întâmplări a devenit mică, în contextul industralizării”, susţine Davis.

Chiar dacă nu toţi sunt încântaţi de scandal, pentru unii constituie o “valoare, care trebuie transmisă generaţiilor următoare”, a subliniat Elisabeta Ilie.

Bârfa, mai puternică decât adevărul

Oamenii cred mai degrabă bârfele decât adevărul, chiar şi atunci când li se aduc dovezi clare ale contrariului. La această concluzie a ajuns un studiu făcut de cercetătorii de la Institutul Max Planck din Germania, citat de Reuters. Ei au definit “bârfa” drept o informaţie socială despre o persoană, răspândită în cadrul grupului atunci când aceasta nu este prezentă.

“Am demonstrat că bârfa are o puternică influenţă chiar şi atunci când oamenii au acces şi la informaţiile originale despre respectiva situaţie”, au spus autorii studiului. Potrivit lor, bârfa joacă un rol important în luarea deciziilor.

Evidenţă negată des

În România, emisiunile de televiziune axate pe subiecte picante din lumea mondenă, dar şi cele axate pe certuri izbucnite între oameni obişnuiţi au mulţi telespectatori. Audienţa depinde de subiect. De pildă, emisiunea “Un show Păcătos” din 3 februarie, prezentată de Dan Capatos la Antena 1, a fost urmărită, în medie, de 289.000 de persoane. Invitate: Nikita şi Oana Oprea (fosta Eva Kent).

Emisiunea “Acces Direct”, moderată de Mădălin Ionescu la Antena 1, a avut în primele două luni ale acestui an o audienţă medie de 666.000 de telespectatori pe minut, la nivel urban, concurând cot la cot pe tronsonul orar 17.00-19.00 cu “Happy Hour”, moderată de Cătălin Măruţă la Pro Tv. 56,6% din cei care urmăresc “Acces Direct” au studii medii, iar 20% au studii superioare. Nici postul OTV nu duce lipsă de audienţă, chiar dacă luna trecută a avut 71.000 de telespectatori pe minut în mediul urban, cu 40% mai puţin decât în ianuarie, când “Magda Ciumac a revenit spectaculos”.

Amprenta educaţiei

Conform unui studiu al Agenţiei de Monitorizare a Presei, publicat anul trecut, majoritatea persoanelor care urmăresc programe TV declară că preferă emisiunile informative şi documentarele. 83,5% au spus că se uită la ştiri şi 47,4% la documentare. Diferenţele dintre preferinţele reale şi cele declarate vin din educaţie.

“Încă din copilărie ni se transmit coordonate distorsionate despre demnitate şi morală. Încercarea de a acoperi aspecte umane fireşti conduce la exprimarea lor prin înclinaţia pentru scandal”, a afirmat Niţă.

Documentarele-şoc, câştigătoare

O temă frivolă, analizată în profunzime. Aceasta pare să fie, conform unor specialişti în comportament, puntea între fascinaţia pentru subiectele scandaloase şi nevoia declarată de cultură şi informare. Anomalia fizică a fost, odinioară, “scăparea” voaieriştilor, al căror comportament era sancţionat, comentează publicaţia “The Vancouver Sun”.

Femeile cu barbă, piticii, oamenii-omidă (fără mâini sau fără picioare) erau nelipsiţi în lumea circului şi făceau deliciului spectatorilor. Oamenii stăteau la coadă să cumpere bilete pentru a-i vedea şi a putea să râdă pe săturate de defectele lor, fără să atragă oprobriul public.

O atitudine crudă şi inumană, de neacceptat pentru societatea acestui secol. Televiziunea face însă excepţie. În toată lumea, notează publicaţia citată, noi emisiuni despre personaje ciudate sau bazate pe poveşti şocante difuzate de canalele Discovery, de pildă, aduc audienţă. Abordate din perspectiva înţelegerii fenomenului, subiectele de scandal sunt acceptabile pentru toţi.

O graniţă sensibilă

Linia de demarcaţie dintre bârfe şi scandal este extrem de fragilă. Kirsten McKenzie, autoarea cărţii “Scandal în colonii”, care analizează climatul moral din Sydney şi Cape Town în perioada 1820-1850,  consideră că scandalul apare atunci când “comunitatea consideră că cineva a comis un fapt imoral”.