Mai bine băutură decât literatură

Românii au alocat anul trecut pentru băuturi alcoolice şi tutun 6,5% din bugetul propriu, în timp ce pentru educaţie au cheltuit numai o,8% din venituri. Mâncarea, băutura şi ţigările sunt în topul cheltuielilor pe care le fac românii. În coada listei sunt cultura, sănătatea şi educaţia.

Ţigările şi berea sunt mai importante decât educaţia şi igiena. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, (INS), în 2007, 41% din bugetul familiei s-a dus pe mâncare şi băuturi nealcoolice, în timp ce o proporţie de 6,5% a fost rezervată ţigărilor şi alcoolului.

Dacă ar fi să facem un calcul simplu, o familie cu un venit lunar de 2.500 de lei cheltuie cel puţin 170 de lei pe lună pentru băuturi alcoolice şi ţigări şi 1.000 de lei pe mâncare şi sucuri, în timp ce, pentru educaţie de exemplu, alocă numai 20 de lei.

Cumpărături, în funcţie de obişnuinţe

Statisticile din ultimii trei ani arată o tendinţă de creştere a sumelor alocate pentru satisfacerea acestor vicii  (5,8% în 2005, respectiv 6% în 2006). În schimb, se înregistrează o scădere a cheltuielilor pentru produsele de îngrijire corporală, adică pentru săpun, deodorante sau pasta de dinţi. De exemplu, în 2006 am dat cu 1% mai puţini bani pentru igiena personală decât în 2005.

Potrivit sociologului Marius Pieleanu, românii îşi fac cumpărăturile în funcţie de obişnuinţe, iar consumul de alcool este una dintre ele. “ Faptul că se dau din ce în ce mai mulţi bani pe alcool şi tutun nu este o revelaţie statistică a ultimilor ani. Pur şi simplu asta este starea noastră. Nu avem obişnuinţa de a ne investi banii în altceva decât în asigurarea  confortului, ca să zic aşa, individual. Alcoolul este unul dintre elementele confortului.

Povestea este mai lungă şi ţine de istorie culturală a românilor, pentru că   noi  avem o tradiţie îndelungată a consumului de alcool”, ne-a spus sociologul. În opinia acestuia, cu cât câştigăm mai mulţi bani, cu atât consumăm mai mult alcool. “ Nu ne poate schimba nimic, pentru că acesta este modul nostru de a fi”, a adăugat prof. Pieleanu.

Referindu-se la faptul că românii preferă să scoată mai degrabă bani din buzunar pentru asigurarea “confortului individual” decât pentru igienă, sociologul a precizat că acest gest este rezultatul unei carenţe de educaţie în domeniul sanitar: “ Dacă nu avem conştiinţa igienei corporale, atunci nu cumpărăm produse specifice, ci cumpărăm produse  în funcţie de obişnuinţele noastre”.

Bem şi fumăm mai mult ca în statistici

Specialiştii susţin că în realitate consumul de băuturi alcoolice şi ţigări este mult mai mare decât cel estimat. Potrivit sociologului Bruno Ştefan, “oamenii se tem să mărturisească exact cât dau pe ţigări sau băuturi alcoolice, pentru a nu fi judecaţi”. El crede că “dacă românii se vor obişnui la fel ca americanii să răspundă la cel puţin un chestionar pe zi, vom cunoaşte mult mai exact realitatea”.

Motivul pentru care consumul de alcool în rândul românilor este mare se leagă de faptul că “ei nu consumă numai băuturile alcoolice pe care le cumpără de la hipermarket sau de la buticul din colţ”, aşa cum surprinde sociologul Alfred Bulai tabloul României de azi. Bulai adaugă că “marea majoritate a românilor au propria lor provizie de băuturi alcoolice, făcută  la ţară, primită de la rude sau prieteni”.

Cât de dezvoltată e România

Cu un 41% din veniturile familiei cheltuite numai pe mâncare şi băuturi nonalcolice, la care se adaugă 6,5 % pentru alcool şi ţigări, studiul relevă gradul de dezvoltare al ţării noastre. “În societăţile dezvoltate, cu o economie solidă, ponderea cheltuielilor pentru mâncare şi băuturi nonalcoolice se ridică pe la 15-20%”, estimează Alfred Bulai. Salariile românilor acoperă, astfel,  mai puţin de jumătate din ceea ce-şi permit locuitorii ţărilor dezvoltate.

Totodată, sociologul explică ponderea consumului de alcool şi ţigări din veniturile românilor prin faptul că, în afară de mâncare, ei mai au de plătit  o chirie sau o întreţinere, precum şi alte obligaţii lunare. Sociologul mai crede că  “orice popor din lume, care trăieşte într-o ţară  mai puţin dezvoltată şi se confruntă cu un grad mai mare de sărăcie, va aloca mai întâi bani pentru a-şi potoli viciile şi abia apoi îşi va satisface alte nevoi”, explică Alfred Bulai.

Şamponul, lux la ţară

La nivel naţional, procentele alocate igienei personale din venituri se explică prin aceea că aproximativ 40% din populaţie provine din mediul rural. “Şampon la ţară? Să fim serioşi, este un lux”, a comentat sociologul Bulai pentru Adevărul.

Cât despre ponderea mai mare pe care o ocupă recreaţia şi cultura,  în bugetele românilor, sociologii cred că aceasta se datorează preţurilor ridicate pe care le au cărţile, biletele la film sau la spectacolele de teatru – cele mai frecvente forme ale distracţiei, după sociolog. “Tranziţia de la preţurile insignifiante pe care le aveau cărţile înainte de `90 la cele cu care ne-am obişnuit astăzi s-a produs destul de brusc la noi”, observă Bulai.

Numai bătrânii “se caută” de sănătate

Românii cheltuie mai puţin pentru a se îngriji de sănătate şi mai mult pentru a-şi “îneca amarul” în alcool şi ţigări, tocmai pentru că “sănătatea are vârstă, în timp ce alcoolul nu”, explică sociologul Alfred Bulai. El îşi susţine afirmaţia prin tendinţa românilor de a se da drept farmacişti de ocazie, atunci când îi doare ceva, vizitele rare la medic şi apetenţa tuturor categoriilor de vârstă pentru consumul de băutură.

“La noi, numai bătrânii se îngrijesc de sănătatea lor, merg la medic, urmează tratamentele”, completează sociologul, în timp ce la chioşcurile care comercializează băuturi alcoolice şi ţigări ajung de la tineri la vârstnici, bărbaţi sau femei, înstăriţi sau săraci.  

Tot mai puţină igienă şi cultură

Previziunile  sociologilor arată o Românie din ce în ce mai puţin dispusă să cheltuie pe produsele de igienă sau produsele culturale.

Potrivit sociologului Alfred Bulai, cel mai probabil, în următorii câţiva ani, preţul ţigărilor va sări de patru-cinci euro. Urmarea va fi că majoritatea românilor fie se va lăsa de fumat, fie va renunţa la celelalte nevoi precum cheltuielile pentru educaţie, recreere sau igienă.