De ce acceptă femeile bătaia bărbaţilor?
0
Mii de femei îndură în tăcere violenţele la care sunt supuse de către bărbaţii lor. Ochi împăienjeniţi de lacrimi, dureri cumplite, un sufocant sentiment de ruşine şi teama că oricând coşmarul poate reîncepe.
VEZI AICI Raport 2008 - Violenţa domestică
Mai citeşte şi:
Românii îşi educă pruncii cu bâta
Oradea: Bătaia rămâne ruptă din Rai în satele bihorene
Hunedoara: Violenţa în familie este tot mai frecventă
În spatele dosarelor pline de statistici şi de analize se ascund dramele unor femei care încearcă să-şi refacă viaţa. Vor să aibă şansa s-o ia de la început. Sunt victimele violenţei domestice care au avut curajul să spună „Nu“ agresorilor şi să ceară ajutor.
Alte mii suferă însă în tăcere. Speră că au fost victimele unor „accidente“ ce nu se vor repeta. Femeile care au fost abuzate şi au reuşit să se desprindă de mediul violent stau însă mărturie faptului că pasul spre o viaţă fără suferinţă e în puterea fiecăruia.
Reprezentanţii Centrului Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie şi cei ai Fundaţiei Sensiblu vorbesc despre poveşti cu final fericit.
Şi-a regăsit încrederea
O femeie de 36 de ani, care a venit la Centrul Pilot terifiată şi debusolată, a reuşit să-şi ia viaţa de la capăt. Era căsătorită de mai bine de 15 ani cu un bărbat care avea o situaţie financiară mult mai bună decât ea.
La începutul căsniciei, soţul ei se manifesta violent doar din punct de vedere verbal. În timp, a devenit violent fizic şi sexual. Femeia se confrunta cu umiliri zilnice.
I s-a întâmplat să se trezească dimineaţa şi să-şi găsească toate hainele tăiate. Nu avea cu ce să se îmbrace la serviciu. A fost ameninţată cu moartea de mai multe ori. Soţul venea din spate şi îi punea cuţitul la gât cu lama spre exterior şi îi spunea „poate că acum a venit momentul să mori“. Când a ajuns la Centru, simţea că nu mai poate îndura. Căuta o rezolvare, dar nu ştia care îi sunt drepturile legale.
Mai mult, îi era ruşine să povestească oricui despre cele întâmplate. Din mariaj rezultase un copil care, atunci când femeia a cerut ajutor de specialitate, avea 14 ani. Mama era speriată de gândul că şi-ar putea pierde fiul într-un divorţ. Soţul ei îi spunea mereu că nu este bună de nimic. Femeia îşi pierduse încrederea în ea; i se părea o minune că reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu.
Rezultate benefice
Specialiştii de la Centrul Pilot au ajutat-o însă să conştientizeze că are drepturi, că are puterea să spună „Nu“ şi i-au explicat opţiunile pe care orice femeie aflată într-o astfel de situaţie le are.
A înaintat divorţ, a obţinut partajul, a reuşit să se desprindă de povestea care i-a măcinat viaţa şi, în timp, a ajuns să se regăsească pe sine.
Un impas depăşit
La mijlocul anului 2007, la Fundaţia Sensiblu a ajuns o femeie de 30 de ani. Aflase despre serviciile oferite de centrul Casa Blu de la o secţie de poliţie. De opt ani era agresată de soţul său, cu trei ani mai în vârstă ca ea. Mamă a doi copii - un băiat de şase ani şi o fetiţă de trei ani -, femeia le-a spus reprezentanţilor Fundaţiei că episoadele de violenţă s-au agravat după naşterea primului copil.
Agresiunile fizice, sexuale şi psihologice se ţineau lanţ. Potrivit tinerei, fetiţa ei se născuse în urma unui abuz sexual. Absolventă de studii medii, femeia lucrase constant până cu două luni înainte de a cere ajutor de specialitate. Fiul ei avea probleme medicale, iar soţul era indiferent faţă de situaţia micuţului. Bărbatul nu lucra cu carte de muncă, se implica în afaceri riscante şi cheltuia banii comuni.
Astfel, femeia era nevoită să-şi păstreze serviciul pentru a asigura o sursă de venit constantă necesară tratamentului copilului. Pe familia ei nu se putea baza, iar socrii, deşi ştiau ce se întâmplă, îi luau mereu apărarea soţului.
Nu i-a fost uşor, dar a reuşit să scape. A stat două luni într-un adăpost temporar, a introdus acţiune de divorţ, a câştigat custodia copiilor, a urmat şedinţe de psihoterapie. Şi-a refăcut viaţa.
Cer ajutor când nu mai rezistă
Românii nu prea acordă importanţă problemelor legate de violenţa împotriva femeilor. „Din păcate, problema nu este înţeleasă întotdeauna şi sunt emise frecvent judecăţi de valoare care nu au legătură cu situaţia reală“, ne-a explicat Simona Burduja, psiholog la Fundaţia Sensiblu.
„Mai trist este că, uneori, victimele sunt influenţate tocmai de mamele lor care le spun că «nu e femeie care să nu fi luat o palm㻓, a declarat pentru „Adevărul“ Oana Stoian, directorul Centrului Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie (CPAPPVF).
În ultima perioadă, însă, s-a înregistrat o disponibilitate mai mare a femeilor abuzate de a cere ajutor pentru că, în prezent, au acces la mai multe informaţii.
„Totuşi, victimele cer ajutor abia atunci când le ajunge cuţitul la os, după ani de stat în situaţia de violenţă“, adaugă Oana Stoian.
Un pas greu de făcut
În general, femeile abuzate nu vin la centrele specializate după ce au luat decizia de a pleca de acasă. „Unele nu au bani să se mute. Altele nu au unde să se ducă.
Sunt zone în ţară unde nu există nici măcar un adăpost. Sunt femei care nu vor să plece pentru că vor să stea acasă cu copiii sau se tem că agresorul va înstrăina bunuri în lipsa lor“, mai spune Stoian. În general, vin mai degrabă să vadă ce se poate face.
Abuzul fizic, cel mai frecvent
Violenţa fizică este cea mai frecventă formă de abuz împotriva femeii. Lovirea cu pumnul se numără printre abuzurile cel mai des constatate. Este însoţită de violenţa psihologică. Violenţa sexuală ajunge să fie percepută ca atare de victime abia după psihoterapie pentru că femeile nu percep actul sexual neconsimţit cu partenerul ca viol.
Există şi cazuri de violenţă economică - limitarea accesului la bani, şi socială - controlul strict al contactelor sociale.
Nu cred că este vreo localitate în România în care să nu existe violenţă în familie. Măcar un caz.
Oana Stoian
director CPAPPVF
Spre deosebire de anii trecuţi, mai multe persoane cu studii medii şi superioare apelează la serviciile Fundaţiei.
Simona Burduja
psiholog Fundaţia Sensiblu
Multe dintre femeile care ajung la noi reuşesc să se recupereze emoţional şi încep o viaţă nouă, chiar de succes.
Anamaria Anton
psiholog CPAPPVF
Educaţia, cheia opririi violenţei
Foto: Alex Gâlmeanu / Marie Claire
Psihologii şi asistenţii sociali consideră că violenţa împotriva femeilor poate fi redusă prin educaţie.
Campaniile de informare sunt, de asemenea, un factor- cheie. „În momentul în care în familiile din România se va înţelege că violenţa nu este o soluţie de a ţine partenerul lângă tine, de a-l controla, atunci cuplurile vor fi mult mai deschise către măsurile alternative de relaţionare şi educare“, a afirmat psihologul Simona Burduja.
Campaniile împotriva violenţei domestice prin care femeile sunt îndemnate să nu accepte compromisuri sunt, de asemenea, binevenite. Anul trecut, vedetele ProTV Andreea Liptak, Irina Marinescu şi Iulia Vântur (foto) s-au alăturat unei astfel de campanii la invitaţia publicaţiei „Marie Claire“. Au fost machiate astfel încât să pară agresate.
Psihologul Anamaria Anton le sfătuieşte pe femeile care sunt victime ale violenţei domestice să sune la telefonul de urgenţă în regim non stop 021-9833. Convorbirile sunt confidenţiale.
Ajutor pentru victime
Mai mult, victimele nu trebuie să-şi divulge numele şi cu atât mai puţin adresa. Dar pot vorbi despre situaţia prin care trec şi, cel mai important, află care sunt demersurile pe care le pot face şi ce prespun acestea. Femeile agresate de partenerii lor pot cere ajutorul Direcţiilor de Muncă şi Protecţie Socială sau fundaţiilor specializate. În adăposturile temporare pot sta, potrivit legii, până la 60 de zile. Serviciile de consiliere sunt gratuite.
33% din femei la nivel mondial sunt bătute sau agresate sexual în decursul vieţii.
Mituri şi realităţi
1
Violenţa domestică este caracteristică familiilor sărace. Deşi există o probabilitate mai mare ca în atenţia agenţiilor specializate să ajungă femei din familii cu venituri reduse, violenţa domestică poate apărea în toate familiile, notează site-ul womanabuseprevention.com.
2Bărbaţii violenţi nu-şi pot controla agresivitatea. Această convingere le permite agresorilor să nu-şi asume responsabilitatea pentru actele comise. Majoritatea celor care-şi agresează soţiile sau iubitele îşi controlează comportamentul violent faţă de alte persoane.
3Unele femei provoacă abuzul sau, mai grav, merită să fie abuzate. Pentru violenţa domestică nu există justificări. În plus, de prea puţine ori violenţa este punctul culminant al unei dispute. De cele mai multe ori, femeile nu primesc semnale premergătoare atacului.
4Anumitor femei le face plăcere să fie abuzate. Acest mit a apărut pe baza observaţiei că multe femei rămân lângă partener, în ciuda abuzului suferit. Numai că multora le este frică să plece de lângă agresor întrucât
riscă să fie ucise.
5Consumul de alcool conduce la violenţă domestică. Cercetările arată că, în general, consumul de alcoolul este asociat cu violenţa în societăţile în care acest obicei este folosit ca o scuză pentru un comportament inacceptabil. Nu există însă o legătură directă cauză-efect.
6Bărbaţii care îşi agresează partenerele sunt bolnavi psihic. Studiile nu susţin această ipoteză. Majoritatea bărbaţilor care îşi agresează partenerele de viaţă nu suferă de afecţiuni psihice.
7Femeile gravide sunt ferite de agresiuni. Bărbaţii care abuzează constant de partenere pot vedea în făt un intrus asupra căruia trebuie să-şi exercite autoritatea. Unii devin geloşi pentru că nu mai sunt în centrul atenţiei partenerei
şi se manifestă violent.
Se încarcă comentariile...
